Poezii despre noapte și pace, pagina 49
Glossă pentru poeți
Ambasadori ai sufletelor triste ce caută-n iubire alinare,
Eterni-cugetători la universul în care niciodată nu se moare,
Prin legi-cuvânt, în alte universuri trăim o altă viață repetat,
Într-un compact și ireal ansamblu, din care ca un vis am evadat.
Răscruci la maluri, în oceane stranii, adesea înecându-și ființa sacră,
Când valuri de lumini și întuneric lovesc tăcut a sufletului arcă.
Acorduri fine, voci universale, cu mângâieri de roze și de crini,
Ne învelesc privirea-nlărimată cu brațe-ramuri moi, de pelerini.
Ambasadori ai sufletelor triste ce-și caută-n iubire alinare
Își plimbă gândul printre flori și îngeri, în dansuri de lumină și culoare.
La tâmple de ninsori, sub gene lucii, printre copaci de stele și de vis,
Se-ascund poeme încă nerostite, sub mângâierea florii de cais.
Și lacu-n ceruri își ascunde vraja și în cuvinte-val, în lacrimi-ploi,
Ne-atinge brațul de tăceri și umbre, ne spală clipa pașilor în doi.
Când ochi pe ochi, de-o vreme se ignoră și plânge-n noapte litere de stea,
Sub pleoapa nopții, timpul se măsoară în cânt de clopot și-n luciri de nea.
Eterni-cugetători la universul în care niciodată nu se moare,
Noi căutăm o clipă de speranță și ne-agățăm de ea cu disperare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce greu mai trece timpul
Când eram tânăr fecior
Eram fala munților,
Umblam tânăr la vânat
Ziua sau pe înnoptat.
Pușca și cureaua lată,
Ce bărbat eram odată.
Când vânam prin mulți și văi
Cu ortacii mei.
Mereu îmi zboară gândul, așa
. la întâmplare,
uitându-mă, aiurea, sub razele de soare
ce strălucesc și zâmbesc sfidător,
umbra unui singuratec, un fost luptător,
cu totul și cu toate din jurul lui și nu numai.
Iar acum? Un scrijelit de ridurile vieții,
un simplu și rătăcit muritor.
Oare ce spun unul și altele, ce se ghiontesc
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (19 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoriile unui depresiv cu avionul restaurant
În parcul din fața noastră sunt două dealuri gemene.
Odată, ne-am trezit peste noapte cu două rable de avioane ieșite din uz,
aduse am înțeles, să facă din ele câte o cofetărie în vârful fiecărui deal.
Ăia care le-au adus probabil că, ori erau foarte ocupați, ori au uitat de ele
și câteva luni nu le-a mai băgat nimeni în seamă,
până când unul a facut explozie, așa din senin.
Dacă s-ar fi prăbușit în zbor, tot ar mai fi rămas ceva din săracul avion...
Ar fi explodat, se pare, de la vaporii de benzină din interior.
Că, a fost de la o scânteie, că, s-a supraâncălzit de la soare, n-a mai știut nimeni.
Cel mai probabil, a fost de la soartă, asta i-a fost soarta lui.
Iar pe celălalt avion, văzând ce s-a întâmplat cu primul, s-au ocupat de el,
l-au aerisit, l-au curățat în interior, în fine, a scăpat întreg.
Mi-e necaz, dar așa-i viața, cu legile ei maro,
nu vrea ea să lase doi frați să trăiască liniștiți împreună.
Din doi, pe unul trebuie să-l scoată neapărat din peisaj. Iar cel care rămâne,
devine doar din acest motiv, pentru toată lumea, un personaj consacrat.
Avionul care a rămas, a devenit restaurant,
nu cofetărie cum fusese vorba la început.
Iar eu, am devenit și eu, un apropiat al lui.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigoii
I
... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere.
Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,
E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Încet, adânc răsună cântările de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ,
CĂzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt,
Iar fața ei frumoasă ca varul este albă.
Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege,
Scânteie desperarea în ochii-i crunți de sânge,
Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul Celui Prea Înalt--Psalm 72
Ca o ploaie
repede de vară
ce cade
pe un pământ cosit
aducând
mireasma aceea proaspătă de iarbă amestecată
cu gingășia picurilor de ploaie
pe care tu însuți îi simți atingându-ți obrajii
și mâinile
așa
va fi împărăția
Pruncului născut în Betleem
de care
se vor teme oamenii
cât va fi soarele
și cât se va mai arăta luna pe pământul pe care El îl va îmbrăca
în prospețime și în neprihănire
căci
cel neprihănit
în zilele Lui va înflori
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 decembrie 2017, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorile slavei Sionului
(Isaia 60:1-22)
Scoală-te, Luminează-te căci lumina ta vine
Și slava Domnului răsare peste tine
Iată, întunericul și o negura acoperă pământul
Dar pentru tine răsare Domnul, Sfântul.
Și slava Lui se va arăta pentru tine
Slava Lui peste poporul tău ea vine
Neamuri vor umbla în lumina s-a ta cale
Împărați în strălucirea razelor tale.
Ridică-ți ochii și împrejurul tău privește
Toți se strâng și vin spre tine de unde este
Fii tăi vin din depărtare, din depărtate state
Și fiicele tale privește, pe brațe sunt purtate.
Și aceste lucruri toate când le vei vedea
De bucurie atunci tu vei tresălta
Și inima-ți va bate și ți se va lărgi
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
Ieri doua caprioare ne-au taiat drumul,
Saltand sprintere una alaturi de alta,
Ca doi sani. Oi sani ai naturii mame.
Si-am pus fruntea infierbantata pe golul
Dintre cele doua caprioare.
Ghici unde bat?
Pe cine vreau sa tapez de un sarut?
Afla de la mine
Ca daca n-ar fi si lucruri de-astea
Absolut dumnezeiesti,
Desi sunt de la natura,
Asa pretinde natura.
Multumesc,
Esti atat de plina de socuri electrice.
Ce s-ar intampla, ce s-ar intampla?
Lasa ca stii tu.
Oamenii se simt singuri si au nevoie
De o iubire neconsfintita decat prin ea
Insasi, spusa pe sleau, pe imbracate ori pe
Pielea goala ce e mai frumos decat
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oda saraciei
Cand m-am nascut
te-ai luat dupa mine
si ma priveai,
saracie
printre sipcile putrede,
in iarna profunda.
Apoi
tot ochii tai erau cei
ce ma priveau printre grinzi.
Noaptea,
stresinile
repetau
numele si prenumele tau
sau, cateodata,
solnita sparta,
camasa rupta,
ghetele ranjite mi te-aminteau.
Stateai acolo,
la panda,
cu dinti tai viermanosi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă celui care moare
Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând.
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ.
Viața-i decât copac cu flori... rodește... și-n tăcere
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere.
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Și sufletu-și păzește trupul la căpătâi arzând
Și clipa tremură-n oglindă. Coboară Duhul Sfânt.
Îți pregătești de-nmormântare gândul abia ivit
Te doare-o clipă viața toată și chipul ți-e cernit.
E doliu-n suflete și-n casă... Ce rost strigarea ta?!
Și plâns și lacrimă și clopot, curând tu vei lăsa.
E-o lume, iată,-n transformare, tu zid vei fii mereu,
Etern rămas în nemișcare, mucegăit și greu.
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând,
Îți curge-o lacrimă în suflet... Pleca-vei în curând.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul cel mai mic
Odată o pildă Domnul nostru-a spus
C-un om bogat ce avea doi fii
Dar fiul cel mai mic s-a dus
Să bată-n lumea mare doar câmpii
Iar fiul cel mai mare la casa părintească
Rămas-a să lucreze pe-al tatălui ogor
Cu muncă și cu sârg viața să-și trăiască
Acasă dar clădindu-și prin muncă-un viitor
Și fiul cel mai mic averea și-a pierdut
Cu fetele stricate și oamenii cei răi
Sărac curând ajunse și-un om necunoscut
Căci a călcat porunca de la părinții săi
Și-a fost lovit amar de atâta sărăcie
Căci el ajunse la porci îngrijitor
Chiar el ce-odată avese atâta bogăție
În zdrențe ajunsese ca orice cerșitor
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și pace, adresa este: