învăţători

Pe noi ne apără

Pe noi ne apără Acelaşi
Slăvit şi Sfînt Biruitor
Care-a purtat prin mii de lupte,
nebiruit, pe-al Său popor.
El ne e Stîlp de flăcări noaptea
şi ziua ne e Stîlp de nor,
El, Cel nebiruit de nimeni,
e-al tuturor Biruitor!
Pe noi ne-ndrumă tot Acelaşi
Învăţător adevărat
Care-a-ndrumat întotdeauna
frumos pe cei ce L-au urmat.
Cuvîntul Lui ne e lumină,
şi Duhul Lui, îndemn curat.
El, Cel neînvăţat de nimeni,
pe toţi doar El ne-a învăţat.

Pe noi ne sprijineşte-Acelaşi
Stăpîn Puternic şi Slăvit,
Care-a ţinut mereu statornici

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abecedarul vieţii

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos..."
(Romani 1:16)

Te-ai coborât din alt meleag, din Cer,
Să faci o şcoală pentru cei ce pier,
Să faci o şcoală sfântă pentru toţi:
Şi pentru ciungi şi pentru orbi şi pentru hoţi...

La poarta şcolii cu ceresc chilim
Bătu şi Tânărul bogat şi Nicodim;
Dar n-au rămas să-nveţe carte
Decât pescarii Tăi fără de moarte!

Cu slove mari, din Sângele tristeţii,
Ai ticluit Abecedarul Vieţii,
Acolo sus, pe Golgota, unde poporul
Şi-a răstignit, între tâlhari, Învăţătorul.

— Învaţă-mă, Isuse, să citesc
Abecedarul Tău duhovnicesc

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profundă recunoştinţă

Dumneavoastră, celor care
Ne-aţi fost ieri învăţători,
Azi în plină sărbătoare
Vă aducem în dar, flori.

Totdeauna se cuvine
Să fim recunoscători,
Fiindcă patru ani de zile,
Ne-aţi fost buni îndrumători.

Sunteţi valorile care
Alte valori aţi creat.
Ani la rând, fără-încetare,
Cu mult tact ne-aţi educat.

Cu privirea voastră blândă
Peste noi v-aţi aplecat.
Mâna noastră, tremurândă,
Să scrie a învăţat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul

"... la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depăraţi de El" (Ioan 2:28)

Curând, curând (o, cine ştie
Să-ntrezărească viitorul?)
În slava Lui, din Veşnicie,
Se va ivi Învăţătorul...

Suna-va trâmbiţa şi norii
Îl vor purta cu sfinţii îngeri...
Voioşi vor fi biruitorii!
În spaimă, leneşii, în plângeri!

Va fi, atunci, o clipă mare!
Examenul Veciei!... Spune,
La tabla Vieţii Viitoare
Vei şti să dai răspunsuri bune?

Sau auzi-va, prin suspine,
Sărmana-ţi inimă, nătânga:
— Nu te cunosc, n-ai fost cu Mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala

Să fii un copil isteţ,
Curajos şi îndrăzneţ
Şi să reuşeşti în viaţă
Dragi copii, şcoala te-nvaţă.

Mereu doar cu vorba bună
Este cea care te-ndrumă
Tactică având răbdarea
Zi de zi, învăţătoarea.

Cu ea tu vei învăţa
Să scrii frumos primul a,
Să asculţi şi să citeşti
Ani în şir mândre poveşti.

Aritmetica ne-nvaţă,
Sfaturi ne dă pentru viaţă,
Cu a-ştiintelor comori
Vom ieşi învingători.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Valeria Iacob (2018)
Adăugat de Valeria Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă învăţa cine sunt!

sunt propriul meu ucenic şi învăţător
mi-am zidit temeliile din piatră
am respirat foc şi iubire
am alergat prin ape şi curcubeie
am ferecat şi desferecat lanţuri
şi,
la fiecare apus şi răsărit,
mi-am prins vântul în piept să-mi bată inima cu putere
trăiesc intens şi iubesc pe măsură
am născut patru vieţi şi un înger în cer
ştiu să plâng de fericire şi să mă zdruncin de durere
ştiu să ascult şi să întind o mână celor căzuţi
uneori sunt nătângă şi mă tem,
dar lupt până la capăt
Dumnezeu mi-a spus că mă iubeşte
când mă rog sprijin cerul cu fruntea
nu mă învăţa cine sunt!
eşti rece, dar nu tu eşti oglinda mea!

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul fagure

Graurul îmi diseca umărul. Eu studiam
cantina ca pe o marmură.
Din parchet tu înlemneai la paşii auziţi.
Cădeau norii şi se spărgeau în doi salcâmi
aiuriţi
între care fagurele tortura o albină
Din când în când o fântână
suna la cumpănă
însă apa plecată trimitea crăpături
Elevii îşi uscau învăţătorii în clase
cu dulapuri pline de calorifere
îngheţate
ce îngheţau morţii
Paznicii fugeau după buze!
Îmi reciteau în minte
obuze
explozia naşterii. Tu te fereşti de pereţi!
Graurul îmi scormonea umărul!
În osia somnolentă a ochiului
mi-am trimis familia în exil

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dascălul

I

Venea la şcoală de dimineaţă
Cu demâncarea la el.
Hainele le ţinea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Şi ajungea la şcoală,
Făcea ce făcea cu copiii şi când le da drumul,
Încăleca pe cal şi-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc şi muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca şi le-ngropa iar, şi pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculeşti, avea casă cu etaj.
Şi dimineaţa, se-mbrăca, lua mâncarea şi pleca la
Şcoală călare. Şi de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moşu, care-i fusese elev.
Învăţa copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreţ la biserică şi-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana şi cu Nicoliţa
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă (Pamfletul omului nou)

Să fiu ceva, înţeleg,
Ce să fiu, e greu s-aleg...
Din atâtea meserii
Cunoscute de copii.
M-aş face şi eu zidar,
Dar mă umplu de mortar.
Cismar, mi-ar trece prin cap,
Dar mă murdăresc cu pap.
Fierar, ar fi toate bune,
Dar mă mânjesc cu cărbune.
Croitor, pot să mă fac,
Însă mă înţep în ac.
Tapinar, ar fi mai bine,
Dar cade vreun pom pe mine.
La câmp, ca agricultor,
Ar fi mai atrăgător,
Dar prea este mult noroi
Când e culesul în toi.
Ca brutar şef-cocător,
Prea te coci lângă cuptor,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul coastei, peste mare

De-a lungul coastei, peste mare,
În număr zi de zi mai mare,
Din oraşe şi din colibe izolate,
Din vâlcele, din munţi cu coame late,
Aţi venit să vedeţi omul sau scânteia,
O, ignorante mulţimi din Galileea?

Trestia care se mlădie-n vânt?
Iarba care-i ţese lacului veşmânt?
Trestii tremurând, ierbi plutind în liniştea posacă?
Un om tânăr predică-într-o barcă.

Pe cine vreţi s-ascultaţi aici la mal de ape,
Voi, cei veniţi din ţinuturi de departe şi de-aproape?
Un învăţător? Mai degrabă căutaţi-i pe cei care
Stau pe scaunul lui Moise-n templul mare.

Mergeţi şi-i găsiţi, lor închinaţi-vă umil,
Acolo, departe la Ierusalim.

[...] Citeşte tot

poezie de Arthur Hugh Clough, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!