Poezii despre alb și pian, pagina 5
Spre plus infinit
1 deschide lupi, 2 așteaptă,
3 odihnește, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheață, 9 e haos
Și vine 10, capăt de șir,
E și fereastră, e și adaos,
Lebădă, liră, liniști, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneș, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria scrisului
Străzile mici ne conduceau într-o direcție necunoscută.
Se înserase în această parte a orașului și omul acela ne apărea brusc
de după case, ne privea câteva clipe și dispărea înapoi la fel de brusc.
Apariția lui era ca un clișeu fotografic, ca un diapozitiv. Drept, în fața noastră,
la vreo 30 de metri, cu mâinile în buzunarele pardesiului, cu o figură neclară.
În acele momente între noi se lăsa un frig ciudat, care parcă ne îndepărta
unul de altul. Palmele noastre, puțin umede și moi de căldura interioară
a dragostei, deveneau reci și uscate ca niște pergamente, pe care toate
liniile vieților se transformau în semne ale unei scrieri ciudate, în simboluri
de-a pururi necunoscute. Omul acela fantomatic în fața noastră, și noi
privindu-ne tulbure, în developarea instantanee și rece a persoanei care
ne însoțea preumblarea, înaintea căreia pierdeam simțul orientării
către o destinație care nu fusese oricum stabilită niciodată, dar asupra
căreia nutream aparența unui amestec cețos între viață și moarte,
poate a unui han incendiat și plutitor, în care se aud un pian și voci,
la capătul unui ultim schimb de poștă, când caii, de oboseală, devin
străvezii și încep să se amestece, ridicându-se printre nori...
Un fel de vânt, o mișcare nefirească a aerului însoțea frigul,
aparițiile stranii ale acelui bărbat care ne privea fără să scoată
un cuvânt și apoi dispărea într-o clipă, cu mâinile în buzunare,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peut-être
orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiștea pe care pășteau cei șase viței de lapte și tu le mângâiai cornițele
apoi vacile soarelui
împușcate
două piane aduse în căsuța din vârful muntelui
de-a-nspinarelea
8 km
pe drumul de arsă piatră pregătit de însuși beethoven
ca și cum ar fi trebuind să concerteze ori să-l întâmpine pe napoleon
în amurg
deja vu
din viena fără vină
retrăiesc un trecut profund imoral
prea bine
au dispărut numele noastre scrise pe frasin
sunt amintirea numelui tău
spuneai
șirul tău de vieți suprapus peste viețile mele suprapuse
aidoma
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i viață, ceru-i cer (copla ... *cântec improvizat*)
Viața-i ceașcă, ceru-i ness:
Nopții nu-i dau de ales!
Viața-i lapte, ceru-i corn:
Nopții n-am de gând să-i torn!
Viața-i floare, ceru-i gir:
Nopții nu-i tai trandafir!
Viața-i hidră, ceru-i ochi:
Nopții nu-i zic de deochi!
Viața-i albă, ceru-i roz:
Nopții nu-i dau chinoroz!
Viața-i verde, ceru-i bej:
Nopții nu-i las mâini de vrej!
Viața-i nună, ceru-i naș:
Nopții nu-i dau sufertaș!
Viața-i strună, ceru-i lan:
Nopții nu-i cânt la pian!
Viața-i cale, ceru-i hărți:
Nopții nu-i mai cumpăr cărți!
Viața-i salbă, ceru-i stea:
Nopții nu-i promit mărgea!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (6 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iederă sfâșiată
1
Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.
Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.
Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...
Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie minora in cheia sol
Iarna, vara, triste coboara
Cinta in simtiri flaute,
Viori dulci si plins de chitara
Cara iar printre noi umbrele,
Frunzele cresc in pomi si padurea
Renaste in trunchi de creion
Se invirt in memoriu de sunete prelungi
Cortegii de zapezi topinde, ce mor.
Refren:
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-
Puls ce-n inima doare,
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoruri, in cheia sol.
Tu nu mai vii, te povestesc piane
In scrisori cenzurate de timp
[...] Citește tot
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și pian, adresa este: