Poezii despre ger și noapte, pagina 5
Pomi de gheață
Pomi de gheață,
pomi de gheață,
ce privirea ne-o răsfață,
frumusețea-i doar la față!
Pe suportul vostru ludic,
apa sfântă, generoasă,
după o noapte geroasă,
a devenit periculoasă.
Strălucirea de poveste,
veste bună nu prea este,
ruptura de se produce,
moarte, cu ea, poate aduce.
Străfundul nostru-i de apă,
iar văzduhu-l tot adapă,
sufletul ni-i tot de gheață,
dă-ne, Doamne, o povață!
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecător popas
Încerc să dezleg în taină
din goana amețitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînțelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereții
un trecător popas
în zorii dimineții,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheață
între pământ și infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gerul Bobotezei
Atârnă luna ca un cercel de aur,
Pe bolta întinsă și rece de granit,
Podoabă din al nopților tezaur,
În ierni năprasnice cu gerul oțelit.
Stelele înșirate ca niște diamante,
Sus, pe cupola infinitei catedrale,
Ard de ger cu străluciri vibrante,
Sub cerul ce crapă-n chinuri glaciale.
Ca o nălucă-n ger, stejarul trosnește,
Și-n sute de cioburi se sparge lacul,
Sub cizmele tari, zăpada scrâșnește,
Fulgii cad lin, albi și pufoși ca bumbacul.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonierii dorului
Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aș vrea
aș vrea să fiu un fulg
să fiu luat de vânt
apoi,
la ușa ta încet să cad
plutind
aș vrea să fiu și ger
și floare-n geam să-ngheț
ca-n gănduri să mă vezi
aș vrea...
în nopți când tu visezi
să mă citești plăngând
știind
...
că nu mai sunt
dacât
un fulg pierdut în vânt!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țurțuri de gheață
În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt înghețată
Țurțuri de gheață atârnă greu
Inima in sloiuri e întemnițată
Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele și cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâșietori
Prin vene-mi îngheață nopțile albe,
Lacrimile-mi, țurțuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheață-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit
Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranța că iubirea va topi gheața
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Și primăvara-mi va lumina iarăși fața
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de noiembrie
Noapte de noiembrie, orologiu iar bate
Tresar ațipit la fereastra odăii
Ale pinului ramuri pocnesc înghețate,
De vifor ce urlă la marginea văii.
Din munte coboară pe rază de lună,
Urme de lup adâncite prin nea
În casă tăcere când codrul răsună
Din pragul de iarnă geroasă și grea.
Pe creste golașe se plimbă un astru,
În a brazilor trupuri s-ascunde
Al spațiului cosmic și veșnic sihastru,
Ce-și face culcușul în munte.
A nopții viforniță pe trupuri adună
Sărace, de toamnă golite,
Cu palme uscate și straie de brumă,
Făpturi de noiembrie-albite.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
În noaptea înveșmântată în gerul aspru
dintre ramuri golașe se înalță alpestru
fluieratul vântului tăios de nord.
În curtea casei de la țară latră-un câine
la luna ce-i pare a fi o mare pâine
apărută pe un cer în dezacord.
Ici și colo câte o stea îngălbenită
răpusă de vânt cu-o aripă ostenită
defilează pe firmamentul trasnbord.
Între timp, un dangăt lent de clopot peste vânt
se-nălță, se-ndepărtează, lăsând doar un gând
suspendat ca fum între cer și pământ.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă și ninge
E vifor năprasnic afară,
E frig, nebunie și ceață,
E liniștea dată cu ceară,
E clipa tăcerii de gheață.
E luna pe geam dăltuită,
E sufletu-arzând, iubitor,
E lacrima veșnic sfințită,
E clipa romanței de amor.
E noaptea rebelă și bună,
E ochiul ce cată spre sân,
E vorba pe taine stăpână,
E sângele-ncins și păgân.
E iarnă și ninge-a iubire,
E viscol și-i ger păcătos,
E taina ascunsă-n privire,
E viață... trăim... e frumos.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina si caldura
E frig...
Gerul e aspru, zăpada scârțâie sub noi...
Viața, dar și moartea, ne-a unit pe amândoi...
E noapte...
Lumina rece a lunii mă cheamă la ea...
Iar mă incearcă acea premoniție rea...
E iarnă...
Gânduri mute îmi fulguie în minte...
Mă privești și-mi șoptești ceva fără cuvinte...
E întuneric...
Picături moi de umbre ne udă conștiința...
Geana de lumină ne va ucide ființa!
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ger și noapte, adresa este: