lumina lunii

Noapte eternă de vară

E noapte cerească de vară
aripa visează zborul
iar călătorul
poteca răsturnată în poarta raiului
E noapte cu suflet de vară
cu liturghii ce coboară de pe coline
în cenuşa dimineţii
Când iubeşti...
e noapte eternă de vară
zorile rămân amorţite
între genele răsăritului
şi ţi-e dor...
dor, să fii prizonierul
luminii lunii
să te elibereze
un cântec de mierlă
şi un sărut

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenuşa aurie a aştrilor,
aşa cum vrăbiile
îşi scutură zăpada
de pe aripi.
Aşa modest, omenos, întreg
aşa preabucuros şi neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
şi voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbeşte lucrurilor
şi sie însuşi
fără şovăire sau neîncredere.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi băiatul cel bun care le zâmbeşte lucrurilor şi sie însuşi fără şovăire sau neîncredere. Ca şi cum nu [...] | Citeşte tot comentariul

SCHALTINIENA Crăciunului

Pe banca timpului se-aşează clipa rară
Şi-o linişte amară se-aşterne pe pământ
O frunză-nfiorată se clatină în vânt,
O stea ce dă în pârg încearcă să răsară,

Doi îngeri cuvioşi recită psalmi în ceruri
Rugând lumina lunii, senină să apară
Şi-o candelă răzbate aprinsă între nouri

Să lumineze drumul când magii se închină
Litanie în suflet cu-amarul ce-o să vină,

Căci Fiul nostru Sfânt ni s-a născut să moară.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec întomnat

struguri se coc peste noapte.
timpul se-ntoarce în timp
zile din şapte în şapte
trec prin al inimii ghimp.

scursă de sânge o pradă,
rece un ochi lacrimând
abia mai poate să vadă
dorul - un câine flămând.

mâna întinsă a toamnei,
frunza în două despică.
oh, cât de 'nalt zidul Anei!
oh, câte semne de pică!

spinarea nopţii trosneşte,
cerul îşi capătă faţa.
lumina lunii dospeşte
în struguri toată dulceaţa.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei pisici

Nici măcar oglinzile nu-s mai tăcute,
nici zorii mai discreţi;
în lumina lunii, eşti umbra acelei pantere
pe care-o zărim, uneori, de departe.
Datorită inexplicabilelor legi ale divinităţii,
te căutăm în van;

Mai îndepărtată decât Gangele sau soarele la apus,
eşti parte a solitudinii, a enigmei.
Blana ta acceptă pasagera
mângâiere a mâinii mele. Ai îngăduit,
în trecutul îndepărtat şi demult uitat,
dragostea unei mâini, bănuitoare.

Aparţii altor timpuri. Eşti regina
spaţiului interzis de dincolo de frontiera viselor.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

apusul se topeşte parcă-n sânge,
iar seara răspândeşte mirosuri de parfum,
ţipenie de om nu e pe drum,
singurătatea serii parcă plânge.

bizare amintiri pierdute în trecut,
un vis de tinereţe pe-o strună de vioară,
trezind ecouri dragi de-odinioară:
prieteni dragi ce-s îngropaţi în lut.

cu gesturi elegante şi domoale
vin către mine aşa în gând,
şi îmi sărută sufletul, plângând.

pe cer lumina lunii se destramă,
eu rătăcesc pe vraja lui april
şi sunt aşa de singur şi umil...

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedeam

Revedeam aceeaşi emoţie
Cu care adormisem
În mădularele&matricele cuiva
Ştiam că nu face parte din mine
Şi ca aş putea pleca
Să-mi revăd familia
Dar aveam o alta
Fiecare pădure de oameni
Ce creştea pe spatele meu
Nu vedea decât lumina lunii noastre
Doar seara
Şi apoi era smulsa
Fiindcă nu era estetic sa ai o familie
Fiindcă undeva, copiii tăi mor,
Zilnic
Stelele ce se prăbuşesc, cu nicio dorinţă,
Sunt copiii tăi
Ce cerşesc în genele ei
Hai să lăsăm perdeaua
Să-şi lase pantofii pe marginea patului

[...] Citeşte tot

poezie de Nicoleta Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tristă noaptea

E tristă noaptea şi-n starea ei perfidă
În giulgiul morţii se îmbracă
La lumânări aprinse,
Cad ploile de aur pe trupul de silfidă
Inima de dragoste îi seacă
Cu aripile învinse
Pe drumuri lungi stau gata ca să trec
Iarăşi s-aduc lumina lunii
la ferestre-n geam,
Prin lume caii pământului la fugă se întrec,
Se scutură pe dealuri prunii
Nimic să beau nu am.
E tristă noaptea şi-n starea ei perfidă,
Cad ploile de aur pe trupul de silfidă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sumbră noaptea

E sumbră noaptea şi-n starea ei perfidă
În giulgiul morţii se îmbracă
La lumânări aprinse,
Cad ploile de aur pe trupul de silfidă
Inima de dragoste îi seacă
Cu aripile învinse
Pe drumuri lungi stau gata ca să trec
Iarăşi s-aduc lumina lunii
la ferestre-n geam,
Prin lume caii pământului în goană se întrec,
Se scutură pe dealuri prunii
Nimic să beau nu am.
E sumbră noaptea şi-n starea ei perfidă,
Cad ploile de aur pe trupul de silfidă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte, e pace, e Dumnezeu

E linişte, e pace, e linişte deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcaţi de stele copacii din grădină
E linişte, e pace, e noapte, e târziu

Simt cum se-ngână şoapte şi foşnete bizare
în aşternutul rece rămas pe canapea
E linişte, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheaţă-n ea

Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Şi lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E linişte, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă şi mă ning

Mi-e amorţită mâna şi pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopţii lovind cu valuri mici
În neştiute ţărmuri pierdute printre vise
E linişte, e pace, e Dumnezeu aici

poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!