Poezii despre mândrie și visare, pagina 5
Călugărița
În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,
Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,
Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.
Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,
A țării mândră Doamnă - dar lumea m-a uitat -
Și-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.
Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodul
De când cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a să înfrunte păgânele urdii;
Din șea îl prăbușiră hangerele haine -
De-atunci cad în ruină mărețe curți pustii
Și eu îmi rog sfârșitul, dar moartea nu mai vine.
poezie clasică de Mateiu Caragiale (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcăm un deal de nisip
Urcăm un deal de nisip,
Picioarele nu le mai simt,
Alături o umbră era,
Femeia zărită cândva,
Credeam că sortită mi-a fost,
Îndrăgostitul e-un prost,
Rece să fii și lucid,
Mândru și foarte placid,
Nisipul se-opune din greu,
Dealul tot crește mereu,
Simt răsuflarea femeii,
Amețitoare ca teii
De pe Copou, e un vis,
Scuzați-mă că nu v-am zis.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-avem politică
N-avem politică, n-avem curaj,
Azi egoismu-i... singurul bagaj
Lipsit de caracter și importanță,
De parc-ar fi, fatidica chitanță,
Plătită spărgătorilor... de vise,
Ce au lăsat ferestrele deschise
Și calcă pe cadavre... si pe legi,
E genocid curat... mă înțelegi?
Cuțitul taie și pătrunde-n os,
Munca-i acum, ceva, fraudulos
Și ne conduc pigmei, fără altare,
Ajunși în fruntea țării prin trădare.
N-avem politică... și nici mândrie,
Ne vindem pe o șapcă, de hârtie,
La cei ce nu au sânge... românesc
Și vorba noastră... o schimonosesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec răscopt
Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor și de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic și năuc,
delirează mândrul cuc
și pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire și de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!
poezie de Aurel Petre (28 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis liber
Mi-ai apărut din gânduri, nărăvaș,
atât de mândru, falnic și... mai altfel,
părând zburdalnic, vesel, buiestraș,
așa cum te-am visat demult, dealtfel.
Și-ai devenit real sub mâna mea
din tot ce mi-a adus în brațe râul,
căci tot ce-mi trebuia, deja avea,
dar nu mi-a dat nimic să-ți fie frâul.
A vrut să fii cum ești, să fii doar tu,
s-alergi în voia ta, în libertate,
să poți, atunci când vrei, să pleci c-un "Nu!",
iar eu am fost de-acord: avea dreptate!
Tu nu poți fi al nimănui. Ești doar
adus de ape, adunat din spume,
din visul meu, din gânduri în zadar
cât timp nu reușesc să-ți dau un nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesia genelor
Purtarea noastră, nu arar,
E-n suferință, absolut,
Iar câte unul mai avut,
Se-aseamănă cu un "ghiogar"
Căci gene vechi din nou apar,
Pitecantropii-au dispărut
Nu peste tot cum am fi vrut,
Nu din amicul cel flecar
Avut-a el un vis de top
Și-i zise un pitecantrop:
-Văd idealu-n care crezi,
Purtarea ta îmi face bine,
Tradiția tu o păstrezi
Nepoate, mândru sunt de tine!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-aprinde o stea
Ai apărut așa, de nicăieri,
Ca o frumoasă zână din povești,
Ca un zefir al unei primăveri,
Ca un gând bun din sferele cerești.
Te-ai strecurat în suflet cu avânt
Stârnind fiorul unei mari iubiri,
Cum n-a mai fost nicicând pe-acest pământ,
Cu a ta vrajă blândă din priviri.
Pare un vis sublim, seducător,
Dar totul e aievea, negreșit,
Mă simt precum o pasăre în zbor
Mă-nalț, plutesc, sunt mândru, fericit.
Și când pe-aici pe jos, din când în când,
Se naște o iubire ca a mea
Se duce vestea, iute ca un gând,
Și-acolo sus, în cer, se-aprinde o stea.
poezie de Octavian Cocoș (19 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă dealul, curge dealul...
Se lasă dealul în genunchii vremii
Pe valuri de pământ clocotitoare,
Și case, și livezi o iau la vale
Pe unda vieții veșnic plutitoare.
Un copac, statuie în mocirlă,
Privește cu mândrie și fior,
Un curcubeu înalță fruntea
În aripa născută pentru zbor.
Visele sunt doruri împlinite,
Mă bucur pentru fructul rătăcit
În buzele copilului ce mușcă
Descoperind semințe înmiit.
Curge dealul, în genunchi cobor
Pradă rugăciunii și iubirii,
Din burta vremii, Doamne, zbor
Purtat de vis în valul zămislirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mândrie și visare, adresa este: