Poezii despre miezul zilei, pagina 5
Golul dintre respirații
În crescătoria mea de singurătăți
am descoperit un intrus
uneori îmi ciugulește din palmă
apoi mă privește tăcut
ritualul acesta se repetă
dimineața
la amiază și seara
am o poftă nebună să urlu
dar nu pot
liniștea sângerează prin mine
durerea îmi colorează pielea
în oglinda în care mă privesc
văd doar umbre
se zvonește că moartea a trecut malul
de partea cealaltă
Dumnezeu îmi face cu mâna
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o cicoare
Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul și-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.
Brațele din mâneci scăpate
Le-nalți către creștet și ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Și fumul de ierburi și nard.
Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiștii verzi,
Te legeni, surâzi în neștire
Și în tinerețea ta crudă te pierzi.
poezie clasică de Emil Giurgiuca din Poeme (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiaza nopții
dragostea mea are
gust de iarbă amară
și gutui coapte
în negura toamnei
aerul miroase a mosc
și fructe de pădure
împletind ofrande
pe un altar
repugnat de zei
dezlănțuind un dans
din care fugim
ca doi copii
intrepătrunși
de penumbre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul, Tremurătorul
Aerul, tremurătorul, copilul, clarul,
în azurii pînze ne înfășoară...
În caleașca trasă de fluturii săi
a venit de cu seară.
Noaptea întreagă a lunecat,
pe vioara divină, arcușul divin.
Oprește-te! Stai! Asupră-ne stai iară și iar,
cer adamantin!
Dimineața e ceva, nu știu ce, fragil,
o amiază faunescă, aceasta e darul.
În mii de magii, de culori, se-ntrecea
aerul, tremurătorul, copilul, clarul...
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezența ta
Te-ntrebi adesea îndoită care-i tîlcul
intrării tale-n sfera mea.
Să fii aș vrea nemulțumită de răspunsul
pe care apa-n murmur ți-l va da.
Adaos de lumină la caratele amiezii
și enigmatic spor la tot ce e ascuns,
să fii de față împlinire lipsei
lăuntrice mi-ar fi de-ajuns.
Prezența ta răscumpără un continent iubit,
ce adineaori a căzut învins,
ca un cărbune într-o apă
pentru vrajă stins.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Test de paternitate
Ochii mei au sărutat
Sâni de frunze crude, verzi,
Dintr-un pom ce-i azi uscat,
Și prin care poți să vezi
Soarele, sân despuiat,
Alăptând guri de amiezi
Al căror tată, ciudat,
Aș fi fost, dar n-am dovezi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distrugerea fluturilor
Printre multe, dulci virtuti
Ai si-aceea să săruti
Pe ochi fluturi surdo-muti,
Rătăcind din miez în miez,
în sălbatice cirezi,
înspre-amurg dinspre amiezi,
Si să-i pipăi între-aripe
Pînă ce încep să tipe.
De plăcerea clipei tiple
în care trupul si-l frîng.
Apoi vin rîme si-i strîng
Sub pămînt, în raftul stîng...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Legile
șoldurile ei sub colanți
suspină se deplasează
în lumina virgină (adică
încă neviolată) de după
amiază - poate-aș dansa
cu domnișoara puțin
răzvrătită în legile care nu
se vor ști deocamdată
decât în piețele publice
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avid ating amiezile
am amintiri amorțite
absolvind acalmii abisale
asteniile ard adumbrite-
apele ascund aritmii axiale.
avid ating amiezile albastre
aud asonant aleanul arhaic
agitând adormitele astre
amestec aurore. adverbial. alcaic.
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt a ta
Nu sunt a ta, nu sunt pierdută-n tine,
Nu sunt pierdută, deși aș vrea să fiu
Pierdută ca o candelă aprinsă-n
Amiezi sau ca un fulg căzut în mare.
Mă iubești, iar eu și astăzi te mai cred
Un spirit fin și o ființă fină
Și, cu toate acestea, vreau să mă pierd
Cum lumina se pierde în lumină.
O, afundă-mă în dragoste adânc,
Dincolo de simțuri, de privire, de cuvânt
Răvășită în furtuna iubirii,
O lumânare-n rafalele de vânt.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre miezul zilei? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre miezul zilei, adresa este: