Poezii despre prezent și promisiuni, pagina 5
Pledoarie finala
Nu mai am lacrimi să plâng deznădejdea nopților
Ce mi-au biciuit trupul cu amintiri
Călcate in picioare de vreme.
Refuz să privesc înapoi
Spre mormane de vorbe stricate,
Mă declar vinovată...
Din simplul motiv
Că mi-e greață de pledoarii
Ce nu pot împinge la sinucidere orgoliul.
Renunț la mine
Și jur
Că n-am să mai fiu vreodată!
Îmi promit să uit
De toți și de toate,
Să mor dintre patimile sfertului meu de veac,
Să fumez azi ultima țigară
La ore târzii în noapte,
Gândindu-mă la toate stelele cerului meu!
Am să revin...
[...] Citește tot
poezie de Diana Mitrut
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caz penal
Domnule judecător,
Asta e discriminare,
Plus că... suntem un popor
Cu tradiții milenare,
Iar apoi, de-o l'om legal,
E și-o mare nedreptate,
Cum bărbatul e egal
Cu muierea azi în toate,
Astfel rog să ia instanța,
Fapta, în considerare,
Abuzat fiind de Tanța,
Ca "legitimă-apărare"
Căci, v-o jur, de-un car de ani,
Vai și-amar de capul meu!
Pentr-un fleac, rahaturi, bani,
M-a bătut la cap mereu,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetentului Crin Antonescu, încă președintele PNL și președintele Senatului, care a părăsit sala ostentativ exact în momentul în care președintele României și-a început discursul la ceremonia de investire ca ministru a unui liberal propus de C. A. (pamflet)
Nu îl ierți că te-a bătut,
La alegeri, cum a vrut;
Moaca ta e chinuită
De o ură infinită.
Repetent în facultate,
Astăzi "om cu greutate",
Ai ajuns să pui miniștri,
Ori penali, ori mai siniștri.
Gestul tău, jur pé Coran,
E un gest de... bădăran.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (26 august 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cât o tarla de porumb
am niște nori grozavi
de noiembrie
expandați
cu bun-simț fac loc pruncului de soare
e amiază și am un gust de mămăligă
tăiată cu ața pentru fiecare
pe o masă cu picioare scurte
nu e nicio minciună
vă jur că soarele meu din ceaun răsturnat
în copilărie
se face timid azi
într-un noiembrie când
cele două mâini nu mai sunt
să împartă egal
fericire gălbuie
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul crescătorului de stele
Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
Spre-un continent Vivaldi's catarg de zări flămând.
Cum porți dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?
Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
Magdalenând lumină din nard de trandafiri.
Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul morții, și-o prinzi în trup, ca nadă.
Tu cine ești, Iubire? Fără trecut Ți-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.
- Sunt crescător de stele, din lut le știu aroma...
De n-aș fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?
sonet de Dumitru Ichim (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpurile Flandrei
Vara, în Flandra, maci roșii precum focul
Printre mii de cruci obrazul își întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deși pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.
Suntem cei Morți. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiți azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.
Preia tu lupta noastră, dar nu și nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torța-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei.
poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept și azi
Te-am așteptat cu focul din priviri
aprins mereu ca-n nopțile de veghe,
cu inima-mbrăcată-n trandafiri
cu spini, în loc de mătăsoasă zeghe.
Sângele ce picura din răni
croia spre tine înroșită cale
ce-ar fi umplut nesățioase căni,
să bem în cinstea întâlnirii tale.
Și așteptam îndepărtata clipă,
topindu-mă din ce în ce în mine,
ca un vulcan, ce flacăra își ține
să nu răneasc-a timpului aripă.
Dar așteptările fiind în van,
încerc să uit promisiunea mută,
Beau singur toată cupa ne-ncepută
în care-ncape, poate, un ocean.
[...] Citește tot
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 123
Nu, Timp, nu te făli că îmbătrânesc,
Că piramide noi ce s-au făcut
Nu-mi par a fi altfel, nu mă uimesc;
Ele imită lucruri din trecut.
Trăim puțin, de-aceea admirăm
Lucruri mai vechi, dar tu ne-ai amăgit;
Și credem azi că noi le ridicăm
Uitând că de-al lor nume-am auzit.
Eu te desfid cu tot ce-ai consemnat,
Nu venerez prezent și nici trecut,
Căci ce vedem și tot ce ai păstrat
Sunt doar minciuni ce-n grabă le-ai țesut.
Eu jur că-n veci voi fi adevărat;
Cu coasa ta nu pot să fiu tăiat.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, ce frumoasă primăvară!
Mona - nume sfânt de Monalisă
Azi în primăveri te-ai îmbrăcat,
Constelații de lumini, privirea,
În cerești priviri a înfiat.
................................................
Oh, ce frumoasă primăvară
În ochii tăi s-a risipit!
Ai luat iubirea-n podul palmei
Și din iubiri te-ai plămădit.
Ți-e fruntea cer senin... Și stele
S-au coborât în ochii tăi...
Opriți la margine de ere,
Sunteți o eră amândoi.
Poem de flori și de cuvinte...
Un jurământ etern: a fi
Cheia iubirii pentru care
Luptați în fiecare zi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurământul iubirii
Mi-e dorul strună de vioară
Ce cântă-ades pe înserat,
Cuvinte dragi de-odinioară
Ce-n urma ta mi le-ai lăsat.
Revine totul în tăcere,
Iubirea dulce din priviri
Dar jurămintele făcute
Sunt astăzi
Numai amintiri.
Te chem de dincolo de vreme
La geamul unde te-am văzut,
S-aprindem flacăra iubirii
Pe un tărâm necunoscut...
În lumea mare ne vom pierde,
Dar vom rămâne amândoi.
Vom scrie pagini fără număr...
Nescrise dar decât de noi.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prezent și promisiuni, adresa este: