noapte şi pisici

În urma convoiului

Negri ca pisica navei,
la fel de vigilenţi ca ea,
cercetăm bălăcindu-ne
orizontul în noaptea smolită şi grea.

Navigăm cu doar zece noduri,
de aceea ne-am pierdut de convoi.
Celelalte din faţă sunt cincizeci şi una
şi nu se poate-aloca o navă de escortă
doar pentru noi.

"Sunt toate în regulă-acolo jos? Pompe, maşină?"
"Nu putem scoate şaptesprezece noduri?"
Îi vom revedea. Îi vom revedea când, cu zorii,
Se va ivi-n est prima geană de lumină.

Uite-i acolo, drept în prova!
Slavă Domnului că-s atât de-aproape!
Slavă Domnului pentru lumina
pe care-o aduce în est, peste-aceste ape!

poezie de Ira "Flare" Fredricksen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie în cartierul cu câini

pisica din cartier are zece vieţi la biserică
slujba se ţine în toate duminicile dar mori
neîmpărtăşit cu ochii sculptaţi în pereţi
ai vrea să lingi seva fructelor vie să te îmbăiezi în marea cu meduze sărate
câinii lumii latră zbor cu aripi de păsări pietrificate

caruselul toamnei rostogoleşte nopţi
decorticate
himere oarbe stele cu un singur picior aritmii
este un septembrie cu secunde de aer
cu iubiri crescute din iarbă
din galbenul morţii din albele toamnelor aritmii

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasa lui Pitagora

Capul meu e adesori un vârtej
Pe aceeaşi punte se întâlnesc
Mieluşeii celor mai nelămurite dorinţi
Şi imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Nelinişti cu ghiulelele de tălpile însetate de migraţiune
Când ulcere supurează conştiinţa

Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un linţoliu cât orizontul

Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul muşcăturii

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Saşa Pană din Călătorie cu funicularul (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet româno-franc

Sunt amploaiat la un ecol de ţară
Şi abitanii zeu mă recunosc.
De pun pe ghiocei parfum de mosc,
Nu pun pe lang ce nu se manj, dar zboară.

Un şoz bizar ca mâţa se strecoară
În sangul meu ce bate-n diguri: pleosc!
Şi ce plezir ca-n taină să cunosc
Silansul riş al nopţilor de vară!

De mint, oricine poa' să mă corige,
Să mă plesnească semplu peste buş.
Sunt peizan cu stil pe catalige,

Panseul fin îmi e solei şi duş.
Când vremea e moveză, un' să plec?
Şi cântă cucii-n ram: avec-avec!

sonet epigramatic de Janet Nică din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznadejde

Raze reci si friguri calde,
Fericire, tristete, frica de moarte,
Noapte albita de o luna imputita,
Ziua neagra si murdarita.

Motiv de viata, motiv de moarte
Subiect de barfa, subiect de soapte,
Rani de cutite infipte in spate,
Gemetele sufletelor vii ingropate.

Privelistea unei gropi proaspat sapate,
Peisajul unei fete patate,
Vederea pisicii negre in noapte,
Scarba si ura mea pentru toate.

poezie de Mihai Togan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verisoara, fata de pension...

Verisoara, fata de pension, imbracata in negru, guler alb,
Te iubesc pentru ca esti simpla si visezi
Si esti buna, plangi, si rupi scrisori ce nu au inteles
Si iti pare rau ca esti departe de ai tai si ca inveti
La Calugarite unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au ramas pan'la vacanta iar le numeri
Si ti-aduci aminte de-o gravura spaniola
Unde o infanta sau ducesa de Braganza
Sta in rochia-i larga ca un fluture pe o corola
Si se-amuza dand mancare la pisici si asteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali si alte animale mici
Pasari ce-au cazut din cer
Si lungit langa fotoliul ce-i in doliu
Jos - subtire si vibrand - sta un ogar
Ca o blana de hermina lunecata de pe umeri.
Dansa vrea sa o ridice dar
Isi aduce aminte si isi mangaie colierul de pe gat
Pentru ca zareste cavalerul - si atat...
...

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine dracu' mai e şi Tom Jones?

Mi-o trăgeam
cam de două săptămâni
cu o fată de 24 de ani
din New York – era
pe vremea grevei
gunoierilor, dar
într-o noapte
a apărut muierea mai în vârstă
şi-a spus, " vreau să-mi văd
rivala." a văzut-o
şi-atunci a spus, " o,
eşti o fătucă drăguţă!"
apoi ce-mi mai amintesc
sunt miorlăiturile de pisici sălbatice –
ţipetele şi zgârâieturile alea
scoase de animalele sălbatice,
sânge şi să ** ***...
eram beat şi în chiloţi.
am încercat să
le despart şi-am căzut

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

motanul meu cu ochii verzi
cu blana netedă şi fină
sărise gardul la vecină
şi ea striga c-ai să mă pierzi
iar el mergea cu coada-n sus
prin lanul ei de zarzavaturi
şi ocolea când lături-laturi
când umbra soarelui, apus
motanul meu cu lungi musteti
sărea alt gard şi sta vecinul
în calea lui cum stă rechinul
să prindă stoluri de mistreţi
vecinul meu, din Răscăieţi
cu care nu vorbesc de-o viaţă
decând l-am prins vanzad la piaţă
când fete suple, când băieţi
puse-se nu demult capcană
din ălea care şobolanii
când cad în ea se ţin cu anii
covitaind că-i inumană

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada fântânilor

Nimic nu e mai frumos decât o pisică pleşuvă
ce în picaj de emoţii tigrate
cu ghearele cât mustăţile Sfinxului
cu aripile bulbucate
îţi ridică inima cu tot cu câine.. cu cuşcă
cu casă şi grădină
dar mai ales cu ochii ce noaptea au lumină.

Două fântâni în cumpănă
aduce omul pe lume
naşterea şi moartea
una răsare alta apune
din acelaşi izvor urcă şi coboară
Baba Dochia pe lângă Maria Fecioară.

Două rele am în minte
Două minţi se mint într-una
Eu obraznic tu cuminte
Hoţ ce-l luminează Luna.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură dorinţă de Crăciun

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!