Poezii despre zahăr, pagina 6
Lingurița mușcă
taie prăjitura cu iubire
de ciocolată o face
duci la gură delicat
parcă ai împleti o cunună
de flori îți lunecă din linguriță
pe buze în gură și nu-ți pasă
dacă are prea mult zahăr
beția de arome pune stăpânire
pe creier și te simți
ca o albină nebună
sorbind nectar dintr-o floare
de lotus
aproape încerci un cântec
zadarnic privești lingura goală
îngândurat la lumina stelelor
te întrebi dacă glicemia n-a crescut?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
'ți-adun în minte
surâsurile prin noapte
strâng lacrimi din vreji de nori
stai la marginea lunii
ochii sclipesc ca doi licurici ver
zi și noapte albastru-i valul
cartea din poala ta s-a în
cins de somn
dinții sclipesc în palida mea părere
la marginea patului vin
să te îmbrățișez cu toată gura mea
genele noastre strâng lacrimi de zahăr vanilat
îmi ești aproape și-mi vine
să te sărut acolo
în patul larg des
făcut pentru pândă
și seducție
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astenie
Nu vezi că plouă întruna?
Umbrela e veche, iubite,
Împosocate gânduri îmi sunt
Azi, ca și ieri, răvășite.
Strânge în piept frunza crudă,
Cu gest nefiresc ca și cum
Fagurii vieții s-ar umple
Cu pietre găsite pe drum.
Despic neclintita tăcere,
Absent, te observ lângă mine,
Cireșul curând va-mbrăca
Iar colivia-n rubine...
Mă plouă cu zahărul candel
Din norul ce nu mă mai doare,
Închide umbrela, străine,
Un curcubeu râde-n soare!
poezie de Mihaela Alina din Vol. "O fi târziu?" (martie 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul meu necunoscut
ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață
legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră
eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite
iar din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E nedrept să dansezi cu Fred Astaire
sau mai știu eu cu ce galaxii impunătoare
răsucite ca o vată din zahăr pe un băț invizibil
în timp ce mi te agăți de suflet ciorchine
ca într-o formulă organică complexă
iar în toată această căutare prin tine
mă strângi ca pe o margine de lume
fără să te uiți deloc în ochii mei
știu că îți pare firesc să dansezi așa
ca și cum gravitația ar fi o povară pentru alții
apoi să te plângi de cârcei galactici
ca de o boală firească printre muritori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul meu necunoscut
ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață
legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră
eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite
și din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem
în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce îmi place ea
Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă și-i spune
Că nu se mai poate așa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"
Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îți spune:
"Asta nu-i treaba ta!"
Îi place mult
Să-i povestesc
[...] Citește tot
cântec, versuri de Alexandru Andrieș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dulap
Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râșniți de cafea
Visând piper rotund și zahăr cubic,
Fără să-ți știe taina nimenea.
Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari pești inerți.
Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră și subțire
Spre-a rupe neputința-n care zaci?
Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuțitele vorbesc de mărul acru
Și scos suav din căni miezul de apă
Să-ți tremure pe rafturi, dulap sacru.
poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de diligenție
gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos
cum nici pe șeful de partid
nu-l poți liniști
doar c-un os
dar îi pot arăta oase
care țin loc de case
mugurilor de ferigi
dacă la mine strigi
am desființat începuturile de apocalipsă
ale mamei, cu privirea fixă
îți pot arăta steagul
pe care îl întoarce noaptea pe dos
el se gândește tot la os
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge surd
zaharul nopții interogând surd de sânge
spre tine nu știu pe unde a mai scoate cămașa întrebării
rana venea dedesubt
alcoolul era la juma de preț jumătatea de eternitate
icoana avea chipul întors către asemănarea
celeilalte jumătăți
în jumătatea dinspre tine a gurii mi-am așezat carnea
să o pot striga pe nume de frunză
tu să intri în dărăpănătura aceea, locuindu-te Dumnezeu
în crepuscul de lumânare feroce
ruina să se șteargă la gură de cuvânt
moartea naște
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rikky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre zahăr? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre zahăr, adresa este: