bani şi moarte

Şi atunci, eu te întreb

Moartea trupului,
Nu-i glumă,
Ne-nspăimântă-n draci
Şi-alergăm, având şi-o sumă,
Spre spitale, babe. vraci.
EKG-uri, analize,
Tomografe şi pastile,
Suferinţe între crize,
Cunoştinţe, bani şi pile.
Cheltuim averi imense
Să salvăm un trup rebel
Şi vedem, cuprinşi de teamă,
Că el face ce vrea el.
Dacă vine-o vreme-n care
Lumea e oripilată,
Nu că nu o placi,
Ci că sufletul îi moare,
Fără plată,
Şi atunci, eu te întreb:
Ce-o să te faci?

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La florăreasă

Un om intră la o florăreasă
şi alege flori
florăreasa îi împachetează florile
omul duce mâna la buzunar
să caute bani
bani ca să plătească florile
dar pe neaşteptate îşi duce mâna la inimă
mâna cu bani în ea
şi deodată cade
galben pe podea

Şi pe când el cade
banii se rostogolesc
şi buchetul cade
odată cu omul
odată cu banii
şi biata florăreasă rămâne acolo
cu banii care se rostogolesc
cu florile care se ofilesc
cu omul care moare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea batranilor

Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Şi-or să ne îngroape împreună.

Leu cu leu aţi adunat o viaţă,
Aţi făcut economii de piaţă
Şi acum aşa a fost să fie,
Să n-aveţi bani pentru sicrie.

Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viaţa ta a devenit eternă.

Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Şi rămîi, pîn-la sfîrşit, de pază,
Că altfel te devalorizează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epictet

Cine e omul de nebiruit?
E numai cel pe care nu-l clinteşte
nimic din ce nu stă-n puterea lui.
Numai acesta-i cel ales.
A-nvins în bătălia lui dintâi,
va-nvinge oare şi-n aceea care vine?
El n-a putut fi cumpărat cu bani:
dar nu-l va caştiga cumva femeia?
În miezul zilei şi-n mijlocul lumii
s-a-mpotrivit victorios:
oare va şti să stea-mpotriva şi-n toiul nopţii, singur?
Va fi el fără de răgaz potrivnic
blestemului şi laudei şi faimei
şi defăimării şi la fel şi morţii?
Va şti el oare îndura, va şti răspunde
toate restriştile, toate tristeţile?
Va şti să biruie până şi propriul său vis?
Numai acesta-i cel ales.

poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

Mi-am dat viaţa pe mîna călăilor.
Au aşteptat după ce s-au înfruptat
Din bogăţiile vieţii ca slugi.
Le-am încredinţat viaţa unor călăi,
ce cu uşurinţă taie cu satârul
Gîtul orişicui, fără milă.
Călăi mei sunt şi ai tăi.
Ei doboară premiul marelui călău,
Sînt diabolici, mici, meschini şi şantajisti!
Lovesc în dreapta, lovesc în stînga
Cu speranţa că vor primi un milion de dolari
Cu care sa se destrăbăleze, în pustiul vieţii lor.
Aleargă călăii pe banii voştri
Făcînd doar escrocherii terestre,
Storcând alai de prostime
Ce ar crede că sunt doar cu ei.

Staţi cuminţi călăi că muriţi de satâr
Cum trădătorii mor de trădare!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcomie

Avarii vor bani şi aur,
Alţii vile şi palate,
Ţie ce-ţi pasă, moarte,
Când le sfidezi pe toate!

Pe oameni îi coseşti,
Palatele lor rămân,
Şi'ntotdeauna eşti
Stăpână peste stăpâni!

Nu ai deloc milă
Pentru omul neajutorat,
Care caută prin topogane
Câte ceva de mâncat.

Harpagonii ţin tandemul
Cu înşelătorii şi strâng;
Toţi poartă cu ei consemnul
Zgârceniei, numai atât!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând pentru un amic

Războaie-au fost, chiar şi-n Irlanda,
Şi moşteniri nemuzicale
Şi setea după gingăşie
Când mergi, cu lanţuri la picioare.
Bineînţeles, că-s banii, totul,
Şi-ţi stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Şi plângi pentr-un prieten drag.

Desigur, sunt mereu înfrângeri
Şi moartea rea ce te sfârşeşte,
Corpul desprins uşor de suflet,
Capul, ce visele-şi goleşte.
Există şi femei infame,
Păsări ucise-ţi cad în drum,
Simţi zborul lor, smulgând aripa
Când plângi pentr-un prieten bun.

Există-oraşe obosite,
Copii bătrâni, sărmani orfani

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cenuşă (unui prieten mort)

Erai tu însuţi,
Candoarea nu are nevoie de nume;
Florile morţii îmbobocesc în ochi care veghează,
Îngenunchem în vâltoarea timpului pentru a deveni cenuşă.

Dar noi nu reprezentăm nimic, feţe rumene
Ascunse în buzunarele pantalonilor asemeni unor monede false.
Tu ai fost embrionul, scânteia devenind flacără;
Nu contează cine ţi-a provocat o mândrie ca aceea a rodiei,
Ţi-ai ridicat braţele cu furie, violent, în faţa celor care ne năpăstuiau.
Ai fost jumătatea de lumânare legendară,
Cealaltă jumătate de dincolo de cenuşă.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de justiţie

Inculpatul, e-o persoană
importantă şi cu pile,
cu alură indiană
şi manifestări febrile.

A venit la judecată
după accidentul care
e-o faptă catalogată
penală, în acuzare.

A lovit, scrie-n rapoarte,
după care şi-a luat zborul
şi-a lăsat, atins de moarte,
ditamai judecătorul.

După amânări cu anii
ce-au făcut pe mulţi să fiarbă,
poate c-au vorbit doar banii,
nu justiţia cea oarbă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!