Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Leonardo da Vinci

Poezii despre Leonardo da Vinci

7 poezii despre Leonardo da Vinci.

Ionuț Popa

Arunci aiurea... (variație după sonetul lui Leonardo da Vinci)

Arunci aiurea-n pântece de toate:
Sarmale grele, câte-o murătură,
Înghiți cu poftă metrul de friptură,
Și-n porc găsești, avid, o zeitate.
Cu berea-n mână, stând de-obezitate
Pe trei saltele, bei fără măsură,
Citești reviste, iei o-mbucătură -
Coran ți-e manualul de bucate.
Cu glasu'n oale ți-ai găsit menirea;
Mănânci mai des, iei totul de pe mese,
Depui grasimi în ritm cu învelirea
Ficatului și minții. N-o să-ți pese
Că ți-a cuprins obrazul puhăvirea
Când te visai panseaua ce fusese?
Osânze rele ochiul vor să-ți lege.
De vrei să mori, tu moarte vei culege.

sonet de , după Leonardo da Vinci (12 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Traian Abruda

Nardo

si(n)gur lui Da Vinci în aer
liber maică-sa îi spunea - și nu
doar când, inimitabil
maestrul dădea din piciorușe cu pensula -
Nardo...
apelativ folosit insistent
recent și de Gioconda la Louvre, la
adresa unui tânăr cu barbă re
nascentistă când căuta
surâsul ei enigmatic (?!) dar nu
prea găsea decât unele cracluri
de uzură,-n vopsea și în unele colțuri
vai, perimate de gură -
dincolo de
geamul securizat cu foiță
de aer masiv

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La sentiment...

Mai rămâi, rămâi iubire, mai rămâi doar o secundă,
C-o prefac eu într-un secol, o idilă sub o fundă;

O fisură ne desparte, un întreg munte vulcanic,
N-aș îmbrățișa tragismul ca al vasului Titanic;

Și bântui cald prin grote reci, ca-ntr-un cutremur te mai chem,
Căci nu aș vrea să te mai pierd, de o speranță mă rezem;

Oriunde sunt și orice văd e chipul tău idealist,
Nimeni nu-ți redă estetul, nci chiar Voltaire, Da Vinci, Lizt;

Înțeleptul pas va bate, să deschidă orizontul,
Tu iubire stai în preajmă, în curând se sparge frontul;

După gratiile lumii, amoru-l plâng ca un dement,
Te iubesc căci tu porți cheia, te iubesc că-mi dai talent... la sentiment!

poezie de (8 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pictând atent iubirea mea

Da Vinci dacă ar trăi,
Chipul frumos ți l-ar picta
Și Mona Lisa tu ai fi,
În ochii lui și-n fața mea.

Nici David nu ar exista
Și Michelangelo ar plânge,
Cu dalta lui, în carnea ta,
Durerea lumii o va frânge.

Și Rubens dacă te-ar zări,
Cele Trei Grații într-o clipă,
Le-ar șterge și te-ar zămisli,
Cu-al sau penel ca o aripă.

Și Rafael și Caravaggio...
Velázquez, sigur Delacroix,
Toți ți-ar aduce un omagiu,
Pictând atent iubirea mea.

[...] Citește tot

poezie de (12 iulie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian ȘtefănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii ei...

O zi de vară ca oricare, doar vântul adia ușor,
Când doi ochi negri mă priviră-clipind din gene-ncetișor...

Doi ochi am zis? Să-mi ierteDomnul nechibzuința de-a grăi-
Două furtuni, două oceane ce-aleargă spre-a te nărui,
Două imense găuri negre ce te atrag nebănuit
Cum te atrage orizontul în pragul unui asfințit;
Două abside ancestrale din care poți zări pământul,
Dar privilegiul de-a le-atinge le au doar soarele și vântul.

Mă pierd în marea de-ntuneric și rușinat cat o scăpare,
Ușor în jos lăsându-mi capul văd roșul buzelor în floare
Cărnoase, aprige, rebele, se modelează în cuvinte...

Aceste buze siderale -ce mă-nfior- mi-aduc aminte
De-orgiile nepământene, gustate-n plin în vechea Romă,
Unde bacantele lascive dădeau a vinului aromă
Și unde pe ascuns creștinii se adunau în cimitire,
Și ascultându-i pe apostoli, credeau -naivi- în nemurie,
La fel cum eu, răpit de vraja întunecimilor adânci,

[...] Citește tot

poezie de din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru RâpanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelege, tanti, iubesc o fată din popor

Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,
Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,
Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,
Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.
Piemontul piemontez în pioneze îl montez.
A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,
știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?
Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?
Homeless e un fel de a fi, revoluționari – copii.
Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikini.
Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,
Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.
Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mergeam în pustiu

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Leonardo da Vinci, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook