Leonardo da Vinci

Arunci aiurea... (variaţie după sonetul lui Leonardo da Vinci)

Arunci aiurea-n pântece de toate:
Sarmale grele, câte-o murătură,
Înghiţi cu poftă metrul de friptură,
Şi-n porc găseşti, avid, o zeitate.
Cu berea-n mână, stând de-obezitate
Pe trei saltele, bei fără măsură,
Citeşti reviste, iei o-mbucătură -
Coran ţi-e manualul de bucate.
Cu glasu'n oale ţi-ai găsit menirea;
Mănânci mai des, iei totul de pe mese,
Depui grasimi în ritm cu învelirea
Ficatului şi minţii. N-o să-ţi pese
Că ţi-a cuprins obrazul puhăvirea
Când te visai panseaua ce fusese?
Osânze rele ochiul vor să-ţi lege.
De vrei să mori, tu moarte vei culege.

sonet de Ionuţ Popa, după Leonardo da Vinci (12 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nardo

si(n)gur lui Da Vinci în aer
liber maică-sa îi spunea - şi nu
doar când, inimitabil
maestrul dădea din picioruşe cu pensula -
Nardo...
apelativ folosit insistent
recent şi de Gioconda la Louvre, la
adresa unui tânăr cu barbă re
nascentistă când căuta
surâsul ei enigmatic (?!) dar nu
prea găsea decât unele cracluri
de uzură,-n vopsea şi în unele colţuri
vai, perimate de gură -
dincolo de
geamul securizat cu foiţă
de aer masiv

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sentiment...

Mai rămâi, rămâi iubire, mai rămâi doar o secundă,
C-o prefac eu într-un secol, o idilă sub o fundă;

O fisură ne desparte, un întreg munte vulcanic,
N-aş îmbrăţişa tragismul ca al vasului Titanic;

Şi bântui cald prin grote reci, ca-ntr-un cutremur te mai chem,
Căci nu aş vrea să te mai pierd, de o speranţă mă rezem;

Oriunde sunt şi orice văd e chipul tău idealist,
Nimeni nu-ţi redă estetul, nci chiar Voltaire, Da Vinci, Lizt;

Înţeleptul pas va bate, să deschidă orizontul,
Tu iubire stai în preajmă, în curând se sparge frontul;

După gratiile lumii, amoru-l plâng ca un dement,
Te iubesc căci tu porţi cheia, te iubesc că-mi dai talent... la sentiment!

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictând atent iubirea mea

Da Vinci dacă ar trăi,
Chipul frumos ţi l-ar picta
Şi Mona Lisa tu ai fi,
În ochii lui şi-n faţa mea.

Nici David nu ar exista
Şi Michelangelo ar plânge,
Cu dalta lui, în carnea ta,
Durerea lumii o va frânge.

Şi Rubens dacă te-ar zări,
Cele Trei Graţii într-o clipă,
Le-ar şterge şi te-ar zămisli,
Cu-al sau penel ca o aripă.

Şi Rafael şi Caravaggio...
Velázquez, sigur Delacroix,
Toţi ţi-ar aduce un omagiu,
Pictând atent iubirea mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (12 iulie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ei...

O zi de vară ca oricare, doar vântul adia uşor,
Când doi ochi negri mă priviră-clipind din gene-ncetişor...

Doi ochi am zis? Să-mi ierteDomnul nechibzuinţa de-a grăi-
Două furtuni, două oceane ce-aleargă spre-a te nărui,
Două imense găuri negre ce te atrag nebănuit
Cum te atrage orizontul în pragul unui asfinţit;
Două abside ancestrale din care poţi zări pământul,
Dar privilegiul de-a le-atinge le au doar soarele şi vântul.

Mă pierd în marea de-ntuneric şi ruşinat cat o scăpare,
Uşor în jos lăsându-mi capul văd roşul buzelor în floare
Cărnoase, aprige, rebele, se modelează în cuvinte...

Aceste buze siderale -ce mă-nfior- mi-aduc aminte
De-orgiile nepământene, gustate-n plin în vechea Romă,
Unde bacantele lascive dădeau a vinului aromă
Şi unde pe ascuns creştinii se adunau în cimitire,
Şi ascultându-i pe apostoli, credeau -naivi- în nemurie,
La fel cum eu, răpit de vraja întunecimilor adânci,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelege, tanti, iubesc o fată din popor

Fossoli di Capri, o, Maria şi Mario,
Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA şi Dalida se plimbau cu Carmelita,
Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,
Biograful biolog rupse-şi mâna-n Topolog.
Piemontul piemontez în pioneze îl montez.
A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,
ştirea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?
Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Îşi pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuşi, de ce se opri pe Trotuş?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?
Homeless e un fel de a fi, revoluţionari – copii.
Mozolea şi Mussolini, un da Vinci în bikini.
Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,
Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.
Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeam în pustiu

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, aşa cum eram, fără inimă,
am trăit o viaţă, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioşia este un act de agresiune, viclean,
Urăşte-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu acelaşi, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al şarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea fiinţă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-aţi recunoscut?
Privirea lui este blândă şi adâncă.
Pleoapele lui însoţesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, a venit o hienă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!