Poezii despre Mihai Viteazul
20 de poezii despre Mihai Viteazul.
Voievod ucis
Femei îngenuncheate și-un cap bărbos pe tavă.
Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?
În zare, stol de corturi și oameni fără slavă
Adapă cai focoși, unde lucește iazul.
Turbane roșii, coifuri și suliți. În țărână,
Un leș umflat din care lupește se hrănesc
Dulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,
Înalță-n peisaj alb buzdugan domnesc.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul meu
Cetatea Băniei
Rămâne mereu în sufletul meu
Acel loc unic
In care mi-am petrecut copilăria,
Orașul-municipiu, capitala Olteniei,
Vatra lui Mihai Viteazul;
Aici m-am născut și sunt mândră de acest lucru.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport către Mihai Viteazul
Și nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Și-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te așteaptă, Voievoade,
Să-ți dea puterea neamului în mâini.
Românii cei mai aprigi fac de gardă,
Spre vindecarea fiecărei răni,
Octombrie, lumină revanșardă,
Și tulburelul spumegă în căni.
Viteazule, tu să ne ierți de toate,
Că zgribuliți intrăm între coperți,
Dar gângăveli, trădare, lașitate
Nu-ți cerem și n-ai dreptul să ne ierți.
Și parcă n-au trecut, atâția, anii
Și e nevoie iar de-un braț bărbat,
La fel de greu o duc și azi țăranii
Și granițele s-au fragilizat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai Viteazul
Mihai Viteazul este al nostru domnitor
Ce a înfăptuit unirea Principatelor,
A fost al nostru luminat Mihai
Ce țara Românească a unificat,
Domnia Sa, Lumina a-nălțat,
Credința sa pe noi ne-a unit,
Zgomote și tropote de cal,
Mihai steagul a înfipt
Și mult el ne-a ajutat,
Unirea Principatelor a făurit
Și-ntreaga țară a unit.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Craiova
Din timpuri străvechi și tulburi, după cum ne spune slova,
Izvor de mărețe fapte și cultură ni-i Craiova;
Aici și-a făcut Bănie marele Mihai Viteazu',
Iar cu cei ce n-au vrut pace, am știut schimba macazu'!
Tot olteni și Amza Pellea și poetul Păunescu,
Moșteniri de preț lăsat-au Titulescu și Sorescu;
Avem muzee și teatre, festivaluri de-anvergură,
Excelăm atât în știință, cât și-n artă și cultură!
Treptat, cetatea se-nveșmântă cu un iz monumental,
Câștigând în eleganță și respirând occidental;
În viitor mai frumoasă, mai mândră, va fi Craiova,
Căci Oltenia întrece și Ardealul și Moldova!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Capul de la Turda
Capul lui Mihai Viteazu' la Turda se ridică,
Și întreabă de ce Țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Turdei tristă îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!"
Nu mai acuzați străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează Țara cu guverne provizorii
Eu atât aș vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuși unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?
Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuși unde-au fost ai noștri, și atunci, și-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul Voievodului de Țară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?
Capul lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc și mă mai mânii
Totuși unde-au fost, românii? Totuși, unde sunt românii?
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capul de la Torda
Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică,
Și întreabă de ce țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Tordei triste îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei-Tale!"
Nu mai acuzați străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează țara cu guverne provizorii,
Eu atât aș vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuși, unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?
Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuși, unde-au fost ai noștri, și atunci, și-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul voievodului de țară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?
Capul lui Mihai Viteazul ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc și mă mai mânii:
Totuși, unde-au fost românii? Totuși, unde sunt românii?
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Decembrie
Prima zi din decembrie, prima zi de unire,
Multe chipuri surprinse... ce aduc fericire.
Românii petrec, își dau mâna în Hora Unirii,
Prin orașe mulți se adună în Piața Unirii.
De 1 Decembrie este ziua noastră națională,
Se dă liber de la muncă, chiar și de la școală.
Multe parade militare și tot felul de defilări,
Orice municipiu are parte de asemenea realizări.
Lumea se adună la marea sărbătoare națională,
Toți copiii se bucură când lipsesc de la școală.
Mulțimea aclamă, și e foarte multă agitație,
Militarii primesc aplauze pentru reprezentație.
O zi specială și semnificativă pentru noi toți,
Ce se va aminti de către bunici la strănepoți.
O unire istorică între țări pentru un singur popor,
Începută de Mihai Viteazul, un mare brav conducător.
poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea
Unirea este floarea
De mii de ani grijită
De neamul românesc.
Ciobanii călători peste munte
Sub asprul lor cojoc o încălzesc.
Țăranii aplecați pe glie
Cu roua suferinței o stropesc.
Muncitorii cu brațe-ncordate
În zilele noastre-o-ntăresc.
Scriitorii cu pana de foc
O altoiesc pe al nostru noroc.
Ea a înflorit în mâinile
lui Mihai Viteazul,
Care i-a lăsat-o moștenire lui Cuza,
După ce fusese îngrijită,
o vreme,
De Bălcescu, Alecsandri
[...] Citește tot
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc de prefață
N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Și nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câțiva cititori de carte -
Naivii care-mi vor citi
Volumele numai pe jumătate...
Volumele-mi de versuri, cumpărate
Împrumutate,
Sau furate!...
N-am fost așa precum se spune
Și nu sunt nici așa cum sunt -
Nu sunt nici foc,
Nici ploaie
Și nici vânt!...
Nu sunt nimic din ce-aș putea fi pe pământ...
Nu sunt decât un strop de vorbe bune,
Ce-aștept un cititor cinstit să mă răzbune
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Mihai Viteazul, adresa este: