Platon

Diogene şi Platon

Eu, câinele - ţi-am adus ţie Platon un cocoş viu
jumulit de pene - ca să vezi cum arăţi
despuiat de orgoliu: biped, viu, fără penaj.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-apoi

În şcoală toţi credeam, la fel,
Că va-ajunge savant de soi;
Trăind din cărţi, credea şi el
Şi-a buchisit treizeci de ani –
"Şi-apoi?" zis-a Platon. "Şi-apoi?"

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlanţi sub cuvinte

Când în Timaios
Platon vorbea despre Atlantida
nu mi-am imaginat că s-a scufundat
într-o poezie
un continent de poezie inundat
şi secat..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţionări în pierdere

... partea mea, de pasăre uşoară,
îşi tot pierde din pene,
privirea ageră-i tot mai alene
şi totuşi, timpul zboară...

... şi câinele din mine, bun,
nici nu mai latră, nu păzeşte
ce-am, nu mai goneşte
nici stihii, pe-orice ne-bun...

... nici vorbă de vreun leu, rege,
căci scaunele-jilţ sunt ocupate
de mulţi alergători... palate,
îs multe, nu mai am vreo lege...

... noroc că i-am citit pe Platon, pe Seneca
şi gândul mi-a rămas îngreunat,
atât de greu că nu-mi poate fi, el, luat...
mă redescopăr singur, zilnic... Eureka!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcare

Cobor de pe soclul propriei-mi statui
unde mă cocoţaseră rudele marinarilor
căzuţi la datorie (adică morţi de beţi,
aruncaţi peste copastie de un Bacchus cinic)
ating macadamul, îl simt sub tălpi ca nisipul
pe lângă răceala blocului de marmură.
Acropole mă-nfioară din nou şi briza adie,
Şi mă gândesc la Parmenide şi la Platon...
O navă ridică ancora. Pe chei, un mogâldan
Mă-ntreabă: – Te ocupi tot cu trafic de blugi?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Simona Grazia-Dima
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frontul antidepresiv

Frontul antidepresiv
are pantaloni cu tiv,
esenţială e lozinca,
chinga, chinga, trinca, trinca,
pe bulvarul Platon trece
un cadavru viu şi rece,
frate porc, zice o raţă,
nu te lua doar dupe faţă,
Hegel, uite cât de mic,
dară suie pe un cric,
că filosofia are
multe scule, macarale,
ce depinde doar de noi
este unul fără doi,
oile nu ştiu că iarba
ne dă lapte, unt şi carne,
cine şchioapătă e bine,
altul calcă pe ruine,
cine te ucide-i bun,
e ghiulea, tunar şi tun,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul meu e târziu

Ţi-aş scrie ceva
despre nevinovăţie şi cunoaştere,
despre remuşcare şi desnădejde,
despre tristeţea mea...

Ţi-aş scrie ceva
despre frivolitate şi melancolie,
despre Platon, Socrate şi Diogene,
despre înduioşare şi poezie,
despre inima mea.

Ţi-aş scrie ceva
despre eleganţa paradoxului,
despre zilele-mi negre şi nopţile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârşite, roz-albe!

Ţi-aş scrie ceva unduios şi sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ţi şerpiu,
despre poezia ta, Simm,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca în alfabetul morse

Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheaţă,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viaţă.

Cu ţipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniţi deţinuţi,
Ne sfâşie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noştri pierduţi.

Deşarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne muşcă, năpârcă,
Şi zile schiloade se duc şchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.

Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit uşurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroşi că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardianca şi umbra

O văd şi acum, în uniformă, râdea şi plângea,
Cameleonic, din ce bolgii venea?
Lângă ea, Platon din Texas,
Greceşte vorbea, tot greceşte,
Unul bolund, gras, rotund, din Vangheliada
Istorică, tot turuia versuri spumând,
Ca o cascadă folclorică.
Eu mă suiam pe un nour să văd
Jungla din neguri pe albe,
Cum leoparzii vânaţi de bursuci
Se-mperecheau cu vânatul.
Ostro-mamuţii mai mititei
Sluj îi făceau gardiencei,
Ea fluiera, ei jucau, bieţi căţei,
Cât e de stranie-i historia.
Mulţi înţelepţi ascultă de-un prost
Cu picioare de masă, totuşi leoaica
E mai de preţ, pare un guşter gardianca.
Iată cocorii, tremură-n bălţi
Mulţi brotăcei fără carte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Borids Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!