Ştefan Petrea

Abia mirări spinarea întrebării duce

(sonetivală)

***

mirări spinarea întrebării duce
sinceritate de lumini a cere
pe umbre, unde-s imnuri de tăcere
şi preacuvânt pe a hârtiei cruce.

a şti cu vorbe însă-i drum de mere
lumeşti cunoaşteri, fumegând năuce
din rugă, vând a lor de lut cauce
pe frunţi călugărind sub veac himere.

***

sub ploaia cu morminte-abia de eşti
un dumnezeu ţinând la braţul stâng
femeie, har în visul meu nătâng,
abia de clipă-n veşniciei cleşti.

[...] Citeşte tot

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

înlăcrimaţi de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a aţipit! ţărâna se desface,
mi-e umed în sicriu şi moartea ţipă.

prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu aţă albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.

din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
şi rugăciuni dansează, verticale.

în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând păşesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.

sonet de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe cunoscute

fereastră-n mine, ochilor tăi du-mă
şi contopiţi nu ştii de cine, care...
cerşea la porţi de plânşi înlăcrimare
acelaşi Dumnezeu de taine-n sumă...
privirea noastră plod de ape are
a stinge foc de sânge şi de humă
că unu-n altul căi amor ne-ndrumă
în răstignite dimineţi pe zare...

&

iubirea-i existenţei atrofie
din ea păcatul de e amputat,
un strai în care s-au înveşmântat
şi sfinţi de Sus, ori încă-n lut, pe glie...

&

îmi răsucesc mustaţa-n văz la tine,
cafeaua-mi beau acolo, pe retine...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu scenarist în casa de piatră

Văpaia noaptea mirilor să ungă
să-şi zică nemurirea taina-n faptă
să ningă vis din spunere-nţeleapă
şi clipa de senin să fie lungă.

De umbre cărnuri la aspeţe-aşteaptă
pe-altare către linişti să străpungă,
pe zare se aşterne-a zilei dungă
Lumina-n nuntă prăznuind cu şoaptă.

Era stelar de ochi pe lăcrimare
abia-ndrăznind a fi-n edenul trist
doar casa cea de piatră pace are.

La malul apelor de văz exist
pe buzele de rugă-n lumânare
şi Dumnezeu ni-i vieţii scenarist.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Neptun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim sinceri

hai să fim sinceri,
nimic nu se înalţă cu o singură rugăciune,
pe drumul de fum al implorării
e necesar să strigi de mai multe ori
în urechile îngerilor

tu eşti la graniţa dintre dumnezeu şi minciună
femeie cu lăuntrul vamă de prunci
te privesc azi
în oglinda retrovizoare a timpului,
dintr-un ieri suit pe spinări de iubire
în biserica rugăciunii tale intrau
uneori genuni şi eres

amintirea, decupată din cerebralitatea visului
îmi revarsă în lumânare declaraţia de singurătate
în ajun de mâine, astăzi

cred,
absenţa ta e motivată de trist,

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Lă) Muriri

Cu umbre se-nvelesc mistere-n lege
Deasupra nopţii care-n oameni cade
Cu flăcări de-ntuneric să înnoade
Auz ce floare de tăceri culege.
Când moartea fredonează serenade
Pe sub fereastra vieţilor betege
Eternitatea-n clipe-o să se-nchege
Trăind secunda-n fără de tăgade.

Iubirile aşteaptă-n piepturi zile
Cu răcnet mut de sânge sub lumini,
Renaşteri din decese puerile.
Iar dragostea de-i gâde-n ochii plini
De-o întristare-n preţuri inutile
Să râzi în alb ce creşte prin grădini...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Re)culese

din hău eres, din naşteri a cuprinde
fiindu-n moarte-n haosuri lucire
poem pe sânge-mi scrii, de învecire
şi duhului la preţ a da merinde.

în ţărmul trist îţi şti-voi fericire
şi flacără ce-n piscuri se aprinde
dar stih de carne, flămânzind, mă vinde
şi ospătez o pită-n plumb ca mire.

mireasă,-n buze ai o sărutare
ori a vorbi te-ndeamnă Dumnezeu
mesean la tine-n vise sunt şi-s eu
şi ai eternitate-n buzunare.

culeg pe trupul tău de patimi grâne,
din oameni nunta noastră-n lut rămâne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polonic
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când frunza veştejeşte-n brâu şi iartă
Păcate Domnul Morţii la intrare
Tiptile taine-acolo pacea are
Şi duhul tău deschide-a nunţii poartă.

În raclă lutul tău zadar cărare
A descompunere la preţ se ceartă
Cu vise-n amfore ce nu au toartă
Şi umbra-ţi doarme, liniştea ne doare...
.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

A descompunere

Femeie, rugăciunii mele slugă
De mâine te voi cere-n tot ce-a fost
În foc, sub nefiinţa ignifugă.

Că zilele ne sunt vileag anost
Doar nopţi la veşnicie ne înjugă
Iar dragostei ni-i sângele-adăpost...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

A patra dimensiune (sintagma visului)

ne ţipă ploaia-n ochi şi raţiune
cu suflete furiş pe la altare
şi trăsnete străpung în pomul care
un şarpe dulcele venin îşi spune.

ci multe rosturi azi îşi au stricare
că doarme Dumnezeu în apei strune,
deasupra noastră e de nori genune
şi cade lacrima ce-n piept ne doare.

iar de-ntuneric strigă-n nopţi răniţii...
de-acolo plozi de umbre de-aţi cules
voi, oameni, cu năluci hrăniţi-i.

având pe guri sărutul de eres
prin lumea cu truism în definiţii
un veac presus de clipe-am înţeles...

sonet de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!