Poezii de A.C. Dragodan
Biblioteca în alfabetul morse
Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheață,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viață.
Cu țipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniți deținuți,
Ne sfâșie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noștri pierduți.
Deșarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne mușcă, năpârcă,
Și zile schiloade se duc șchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.
Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit ușurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroși că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Evadatul / Poezii legionare
Adeseori noaptea, cand linistea-i grea,
Eu tai cerceveaua cu secera lunii,
Cobor pe o sfoara subtire de stea
Si sar peste ziduri si fug ca nebunii.
Pe campuri pustii, prin parloage amare,
Pe unde tipenie de-om nu apare,
Prin trestia ploii, prin smarcul cel greu
Strabat departarile dorului meu.
Tresar speriat d'un hatis ce m'apuca,
De-un damb ce ranjeste, cu sange pe bot.
De stranii coclauri ma sterg - o naluca,
Si rauri umflate ma'nghit si ma scot.
Ma'mpiedic, ma prind ragalii de picioare
Si ramuri cu gheare m'apuca si ele.
Padurile astea sfarsi-se-vor oare?
Amarnic ma smulg din prinsorile grele
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea părintelui Gherasim
Cu fața de ceară,
Cu trupul firav ca de sfânt bizantin,
Părintele Gherasim a fost adus într-o seară,
Învăluindu-ne cald în surâsu-i blajin.
Zile de boală din carne i-au rupt
Și-acum doar o piele-i înfășură osul,
Dar tainic el spune "Rugăciunea Inimii", neîntrerupt:
"Doamne, Iisuse Christoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!"
În noaptea aceasta, din temniță gândul ne zboară
Prin noaptea Crăciunului dalb să colinde-amintirea.
Pe mucede paie părintele Gherasim trage să moară.
E grea răsuflarea, sleită privirea.
Ardeau ca făcliile ochii fiecărui bolnav.
Ion și Valeriu și-au împreunat mâinile în rugăciune.
Viața mai pâlpâia, ca o candelă ce se stinge în trupul schilav,
Apoi, printre gratii, s-a văzut căzând o stea de tăciune.
[...] Citește tot
poezie de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadatul
Adeseori noaptea, cand linistea-i grea,
Eu tai cerceveaua cu secera lunii,
Cobor pe o sfoara subtire de stea
Si sar peste ziduri si fug ca nebunii.
Pe campuri pustii, prin parloage amare,
Pe unde tipenie de-om nu apare,
Prin trestia ploii, prin smarcul cel greu
Strabat departarile dorului meu.
Tresar speriat d'un hatis ce m'apuca,
De-un damb ce ranjeste, cu sange pe bot.
De stranii coclauri ma sterg - o naluca,
Si rauri umflate ma'nghit si ma scot.
Ma'mpiedic, ma prind ragalii de picioare
Si ramuri cu gheare m'apuca si ele.
Padurile astea sfarsi-se-vor oare?
Amarnic ma smulg din prinsorile grele
[...] Citește tot
poezie de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percheziție
E toamnă, și e noapte, și e ploaie.
A curs în curte cerul, poloboc.
Prin mari băltoace, deținuții, droaie,
Desfac boccelele ca la talcioc.
Un temnicer, cu mațele pestrițe,
Se leagănă pe lângă osândiți
Și grohăie obezul cu petlițe:
Cătați-i bine, c-ăștia e bandiți!
Și, rând pe rând, trosnesc din cusături
Cămăși și uniforme învechite.
Ce cad apoi, în zloată și lături,
Ca niște șoimi cu aripi jumulite.
Și-n timp ce rup, căci ăsta-i scopul lor,
Mai zice unu-o vorbă cu piper:
Ce-ai fost tu, mă banditule? Maior.
Dar tu? Episcop. Și-ăllalt? Inginer.
[...] Citește tot
poezie de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de A.C. Dragodan, adresa este: