Adam Mickiewicz

Către M

Piei din privire-mi!... te-ascult de îndată,
piei şi din inimă!... inima-ascultă,
piei din memorie!... nu, niciodată,
gândul această poruncă n-ascultă.

Aşa cum un cearcăn de umbră-i mai mare
când ea, de departe, cernită, coboară,
tot astfel făptura-mi, din grea depărtare,
în văl amintirea-ţi cernită-o-nfăşoară.

În orişice loc şi în orişice vreme,
oriunde am râs şi-am glumit împreună,
oriunde cu tine voi fi, nu te teme,
din mine, oriunde-am lăsat o fărâmă.

Când treci prin iatacul pustiu, gânditoare,
şi mâna pe harfă un cânt înfiripă,
te fulgeră gândul: aceeaşi cântare
şi lui i-am cântat-o-n asemenea clipă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adam Mickiewicz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au vărsat lacrimile

S-au vărsat lacrimile mele curate, nenumărate,
Peste-a copilăriei mele grădină - divină,
Peste tinereţea mea avântată, necugetată,
Peste bărbăteasca vârstă-a plăcerii, căderii:
S-au vărsat lacrimile mele curate, nenumărate...

poezie de Adam Mickiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!