Poezii de Adrian Grima
Diafragma zilelor
Mă las purtat de vocea ta,
în zâmbetul neașteptat al obrajilor tăi
Mă întind
noaptea
în ochii tăi
îți simt șoldurile
în faldurile tainice
între fiecare respirație trăită
alături de tine.
Umplem diafragma ascunsă a zilelor.
Apoi,
când adorm și mă abandonez,
picioarele, pieptul și brațele mele,
gânduri destrămate
Mă gândesc la tine,
încă.
poezie de Adrian Grima (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Adrian Grima, adresa este:
