Adrian Rentea

Pure morning

Un boţ de fried polenta
două chifle într-un coş
ţinându-şi una alteia de cald sub un ştergar
o sticlă de bere începută
un potir cu apă de la cişmea
şi rucsacul lui Brandon rezemat de zidul cu iederă
tablou cu natură statică
în sala de mese miroase a cafea
a pâine prăjită şi parfum din duty-free
probabil de la gemenele din Danemarca
Heidi 1 şi Heidi 2 cum le-ai poreclit
Heidi 1 îşi unge o felie de pâine cu gem
Heidi 2 aşteaptă
şi îţi zâmbeşte
Graham arată oricui doreşte să vadă încă o dată Dolomiţii
neretuşaţi
apoi face ultimele reglaje bicicletei
în timp ce dincolo de ziduri
din ceaţa ce a ţinut rucsacurile la sol
au mai rămas doar câteva scame firave

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezident în ţara cuvintelor

Rezident în ţara cuvintelor
ţara care m-a adoptat
şi totuşi
arhanghelii
ori demonii ce mă locuiesc
se simt uneori precum imigranţi ilegali
dar unde să fug
unde să mă ascund
autoexilat din patria mumă
ţara în care nu se mai produc tunuri
dar se dau tunuri la tot pasul
unde cerneala se uscă în uitare
pe pagini de carte
legate nu cu aţă ori cu clei
ci cu zale
unde să fug
unde să mă ascund
dacă nu acolo unde călimara cu cerneală
e bolul în care
cei închişi pe viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri de beţie

Acum când şi ultimul greier a amuţit
picurul frunzelor numără clipele
până când voi trage storurile peste lume
într-un colţ un păianjen se plimbă-n sus şi-n jos
de parcă ar vorbi cu sine însuşi
o muscă ce şi-a ales pervazul drept loc de veci
mai zvâcneşte spasmodic din picioare
asemeni unui muribund ce are o zi mai bună
şi se ridică-n capul oaselor
de la fereastră să mai privească lumea
pentru ultima oară
când picurul ploii va grăbi plecarea ultimelor frunze
vinul se va fi limpezit
în spatele storurilor trase
voi degusta buchetu-i
mai bogat în renunţări din an în an
iar singurele semne ale trecerii timpului
vor fi cele făcute cu carioca pe sticlă.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!