Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Alexandru Anestin

Poezii de Alexandru Anestin

Eterna pace!

Tăcere mormântală eternă și feroce:
Încremenit e totul d'al morții rece duh;
Rigidă, majestatea bazalticelor roce,
Se'nalță triumfală perzându-se'n văzduh.

Pustiu! Pustiu și jale! Enormele cratere
Gigantica lor gură o cască monstruos
Dar lava'n al lor pântec, nu fierbe cu putere,
Spre a țâșni în valuri superb și tumultos.

Pe culmile abrupte, pe groaznicele piscuri,
Nici apă, nici verdeață, nici arbori și nici flori,
Nici vulturi cari cască tăioasele lor pliscuri,
Sfidând mărețul soare cu ochi fulgerători.

Un pom, imensitatea aridă, nu umbrește,
Zefirul nu adie cu dulcele-i murmur,
Prin mările uscate un strop nu oglindește
Un vid fără de nouri și fără de azur.

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre infinit

Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.

Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.

Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Anestin din revista “Orion” (1907)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și Cosmosul surâde!...

Și Cosmosul surâde; rozalba Auroră
Aprinde o cerească și falnică Gomoră
În nourii gigantici, monstruoși prizonieri,
Pe care-o adiere îi pune-n libertate,
Redeșteptând din somnul profundelor tăceri
Pădurea, câmpul, valea de plante parfumate
Și soarele din umbra de munți și de talazuri
Și sufletul din umbra de griji și de necazuri.

Nebăgător în seamă din lumea lui sublimă
De oameni cu-o mână, în moarte ș'altă'n crimă,
Soboli în groapa tristă și neagră a vieței
Ș'în faptul după prânzei și'n faptul dimineței,
Imensele neanturi explică și arată.
Lumina, cerul, vraja de valuri și de flori,
Născând din creuzetul de forțe și splendori.

*

Și Cosmosul visează și peste universe

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Alexandru Anestin, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează Alexandru Anestin

Dacă îți plac cele spuse de Alexandru Anestin, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!