Poezii de Alfonsina Storni, 1892-1938
Far în noapte
Cerul e o sferă neagră,
marea un disc întunecat.
Farul își trimite de pe coastă
aripile de lumină.
Rotindu-se fără contenire,
pe cine caută oare,
când inima mea pieritoare
nu mai este în piept?
Iată, stânca neagră
unde-i înlănțuită.
O cioară scobește continuu,
dar demult nu mai curge sânge.
poezie de Alfonsina Storni, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pui de om, pui de om
Pui de om, pui de om, pui de om
dă drumul canarului tău să zboare.
Eu sunt acel canar, pui de om,
mă vei lăsa liber oare?
Sunt închis, pui de om, pui de om
care mi-ai dăruit colivia și-a ei lege.
Spun "pui de om" pentru că nu mă-nțelegi
Și nici nu mă vei putea-nțelege,
Cum nici eu pe tine; până una alta,
deschide-mi ușa, ți-am plătit tribut.
Pui de om, pui de om, o oră te-am iubit,
nu-mi cere să te iubesc mai mult.
poezie de Alfonsina Storni, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Alfonsina Storni, 1892-1938, adresa este: