Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Alfred Noyes

Poezii de Alfred Noyes

Tâlhar la drumul mare

I

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare –
Călare – călare –
Tâharul a venit călare și-a oprit la vechiul han.

II

Pe cap purta tricorn francez, avea guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără-o încrețitură și haină de catifea vișinie;
Cizmele-i lungi până la pulpe, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăștiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
Iar pe mânerul spadei luceau mărgăritare, sub cerul plin de stele.

III

[...] Citește tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Flotila nației

Din întunecatele ei porturi pescărești, se ivește o salbă
De mici nave; la prova, numele fiecăreia scris clar,

Narcisa, Ciocârlia, Trandafirul
și
Talaz
și
Zăpadă Albă,

Sclipește-n bezna nopții luminând precum o flacără pe-altar;

Ele navighează, din trecut, trei mii, puternice prin valuri și vânt.
Flotila nației, care nicicând nu și-a știut propria valoare,
Iar fiecare nume este-o frază ruptă dintr-un cânt
Amintind câte ceva din frumusețea lumii, trecătoare.

Cum ar fi,
Barbara Cowie, Comely Bank
și
May -

[...] Citește tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Kilmeny (Un cântec de pe traulere)

Pe ecranul apusului roșu se vedeau umbre întunecate,
Driftere lansând lungile lor plase peste bord;
Și uleioasele ape verzi se legănau somnoroase
Când cu refluxul Kilmeny a ieșit printre geamanduri din port.
Și nimeni nu știa unde va călători acea domnișoară,
Un soi de vrajă-i ascundea destinu-n foi de cețuri dese.
După aproape-o săptămână, Kilmeny a revenit acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.

Avea la prova un tun, dintre toate din Newcastle cel mai bun,
Iar la pupa altul nou-nouț, adus din Clyde-ul acoperit de nori,
Și mai era acolo și-un secret – de căpitan nimănui dezvăluit,
Nici măcar scumpei lui mirese, la plecare-n zori;
Și-o antenă de telegraf deasupra, un pitic vorbind în șoaptă;
Râsetele din Londra, laudele din Berlin slăvind niște succese.
O, poate mai erau niște sirene care-o ademeneau spre zare,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.

Era întuneric când Kilmeny s-a întors din acel voiaj acasă,
Comanda navei unde murise căpitanul era-n purpuriu vopsită,

[...] Citește tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător la drumul mare

Cheamă-mă sub lumina lunii,
Așteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ține calea.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător la drumul mare

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan –
Și călătorul la drumul mare
Venea călare – venea călare –
Străinul a venit călare și-a oprit la vechiul han.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O barcă descoperită

Ce-i cu-acele scâncete acolo-n întuneric?
"Lăsați-l aici, în brațele mele. Încă respiră, iată!
O să-i înfășor gâtul cu părul meu." – "Se-apropie furtuna,
Barca-i prea grea. E mort. Trebuie-aruncat îndată."

Privește-o clipă-n lumina fulgerului pata înspumată, norul
De fețe albe din barca neagră-n care îmbarcă apă vântul,
Femeia care imploră înnebunită, încleștându-se
De iubitul mort, acoperindu-i cu părul ei pieptul, gâtul.

"Înțelegeți, doamnă,-i mort." – "Nu, simt că-i bate inima.
E doar amorțit de frig. Trăiește, știu bine asta.
Uitați-vă-, l înfășor cu părul meu și-l încălzesc." –
"Nu. Draga mea, nu putem păstra mortul. Dați-i drumul, basta!"

"Hai, dați-i drumul din brațe." – "O, Doamne, lasă-l cu mine!"
Ascunde, noapte, întâmplarea asta! Dă-i vântului puteri depline!
Pentru că nu există voci sau stafii în bezna de acolo
Să calmeze înfricoșata mânie-a mării din zorii zilei care vine.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ghicitorile lui Merlin

Cum mergeam de unul singur

Pe plaja-întinsă cu nisip fin,
" De unde vine-acest susur?"
M-a-întrebat Merlin.
"E doar," am răspuns,
"Profund, oftatul mării din adâncul său"...
" O, nu!" a zâmbit magicianul,
" E iarba care crește pe mormântul tău."

Cum visam dus pe gânduri,

Culcat pe pajiștea din cimitir,
"Ascultă," a șoptit Merlin,
"Ce se-aude, e-o adiere de zefir?"
" E iarba care crește,"
Mi-am dat cu părerea; dar tot el întrebării
Chicotind, a dat răspuns, "O, nu!
Este ecoul valurilor mării."

[...] Citește tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dedicație celor din RAF

Niciodată, de când navele englezești
Au dat foc bărbii granzilor iberici,
De când corsarii englezi semănau moartea
De lungul coastei celor trei Americi,
De pe vremea când Drake și Raleigh s-au întors
Acasă de pe șapte mări, învingători,
Fii Britaniei nu au luptat mai cu folos,
Mai îndrăzneț decât acești aviatori.

În miez de noapte sau la amiezi,
Mai rar pe cer senin, pe ceață-adeseori,
Șoimi ai libertății, inimile noastre toate
Sunt cu voi în slavă, acolo printre nori,
Iar sufletele eroilor britanici, privind în jos
Din ținuturi de dincolo de Soare și planeți
Șoptesc – deși jertfa lor, încet, se uit㠖
Cu sufletul la gură, împăcați: Bravo, Băieți!

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tati a căzut în lac!

Mare hărmălaie. Cerul era gri spre-apus.
Noi n-aveam nimic de făcut și nimic de spus.
Eram la capătul unei zile cu parcurs
Anost. Și tocmai când plictisul părea să n-aibă leac,
Atunci,
Tati a căzut în lac!

De entuziasm, fețele noastre iradiau lumină,
Iar Timothy, de fericire, dansa-n grădină.
"Adu-mi aparatul foto, iute, iute, îți zic!
Uite-l cum se târăște prin mătasea broaștei!" Clic!

În genunchi, grădinarul s-a plesnit peste coapse
Lansând în aer sunete precum pocnetul de capse,
Nedumerite rațele au măcăit în păpuriș,
Iar din gâtul bătrânului rățoi a gâlgâit un râs pieziș.
O, n-a fost lucru să fi rămas indiferent, posac,
Când
Tati a căzut în lac!

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Velele nemuritoare

Acum, cât ai clipi, vom sparge-acele uși de aur
Și vom prăda raiul înainte de-a ne-apune steaua sclipitoare.
Acum, cât ai clipi, înainte de-a cheltui al zilelor tezaur,
Ne vom îmbarca și, cântând, vom înălța velele nemuritoare.

Eternitatea nu-i făcută de timpul lung și mult,
O oră și iubirea pot fi la fel de-ncăpătoare ca anii cei merei
Și pot oferi mult mai multe de auzit și de văzut
Decât poate viața spăla și șterge cu toate lacrimile ei.

Iubito, ne despărțim, e ora de plecare, iar cerul în amurg
Nu va mai avea culori atât de-adânci și de intense niciodată;
Trebuie, înainte de-a muri, să-ncălecam pe fulger ca pe-un murg,
Să prindem scurta clipă de fericire infinită, binecuvântată;

Există timp pentru tot ce pronia ne va dezvălui la timpul oportun,
Iar acum ochii noștri se privesc și-și iau cel din urmă rămas bun.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Alfred Noyes, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook