Alina Florica

* * *

acasă, oamenii tăcuţi
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor aşezat pregăteşte creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an îşi pune pecetea peste frunţile lor
încreţite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiţi către soarele palid,
iar fulgii firavi cern linişte pentru încă puţin...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins...

A nins albastru peste cetăţuie
Şi-i atâta pace între ziduri reci,
Dinspre amintire ţipă-o cărăruie,
Desenând în mine tolba cu poveşti.

Omul de zăpadă a pornit a râde,
În ogradă, tata ne priveşte trist,
Parcă-i împrumută albul un cărbune
Şi-mi descalţ privirea pe un prag de vis.

Fulgii-n dansul lumii se rotesc uşor,
Sania se-nvârte ca o balerină,
Şi-n fragilitatea unui aspru dor,
Iarna-şi cerne rostul, fără nicio vină...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agate de zbateri

Agate de zbateri strălucesc peste sufletul trist.
Năluci de-adevăruri răbufnesc, răscolite-n abis.
O mie de doruri mi s-aşează gângav pe frunte.
Iubirea noastră renaşte din al mării descântec.

Lumina difuză a lunii danseazā-n crepusculul nopţii.
Îngerul-demon îşi pictează triufal steaua dreptăţii.
Mă supun iarăşi zborului nostru falnic, fierbinte,
Implorând zeului Cronos eternizarea clipelor sfinte.

Nicio rafală de moarte nu-mi mai bate pe la tâmplă.
Zăcăminte dw vorbe uitate răsar din marea adâncă.
Celebrez cu emfază ploaia aceasta târzie de astre,
Netezind tot altarul regăsirii plenare, miraculoase.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

Apusul te strigă pe nume
Şi mă frâng într-un dor absolut,
Nu mai am cerneală pe umeri
Să încropesc un alt început.

Şi mi-e sete şi foame, deodată
De-un mănunchi de cuvinte eterne
Şi te-aş strânge iarăşi sub pleoapă,
Când zăpada iubirii s-ar cerne.

Şi te vreau, cumplită pedeapsă,
Să mă spinteci cu dalbe săruturi,
Să-mi presari poezie pe coapsă
Şi iubire polară să-mi fluturi.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi frânte

Într-un havuz de gânduri şi-ntrebări
mă pierd pe drumul, rătăcind spre tine
şi-mi pare că de nicăieri
curg şoapte line...
Am vrut să retrăiesc mirarea
de-a-ntinde zboruri selenare
spre stele şi spre soare,
dar aripi frânte mi-au crescut
din sufletu-mi rănit
şi-am obosit...
Roind din întuneric spre lumină fadă,
mi-a curs o lacrimă de sânge
din inima-mi nomadă
şi-n spulberări de vise neîmplinite
m-a năpădit cântarea durerii
infinite...
Am încercat din clipe efemere
să mai ţes mistere,
dar prea se-nalţă un târziu de mâine,
fără noimă,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept...

Aştept să cadă firul ierbii
Sub stratul crâncen de omăt
Şi-n sufletu-mi să pască cerbii
Durerii-n care mă desfăt.

Nu storc nimic dintr-o privire,
Ce nu mai poate lumina,
Acum, eu mă despoi de tine
Pentru prăpădul ce-o urma.

De la un timp, e doar tăcere
În asprul sorţii legământ
Şi-ţi voi sorbi absurda vrere
Şi dincolo de-al meu mormânt.

Să ştii, atunci când fi-voi astru
Pe bolta care ne-a vegheat,
Că-n visul nostru strigă-un maslu
Dintr-un altar atrofiat.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicilor

Primiţi-mă înapoi în sat,
Am obosit prin lumea rece,
Chemaţi-mă din nou la sfat,
Căci e trecut de ora zece.

Şi mă vegheaţi cu liturghii,
Chiar de-am întârziat o clipă,
Prin ochii toamnei aurii,
Veţi desluşi-a voastră fiică.

Mi-a foat atât de dor de voi,
Încât am irosit o viaţă,
Să-aud izvorul din zăvoi,
Cum şuieră spre dimineaţă.

Eu nu mai plec nicicând de-aici,
Căci lângă vatra voastră sacră,
Mi-oi obloji dureri adânci
Şi-oi bea cea mai curată apă.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând

Căutând îndelung acea reconciliere
a mea
cu propriul sine,
bântuind în lumea ideilor pure,
mi-am găsit sufletul, drumeţind
pe-o îngustă cărare...
Fusesem pe urme de adevăr,
simţisem înălţarea extatică,
într-un zbor fără seamăn,
nu ştiam cine sunt între nori
şi pământ...
Te zăream uneori, flămând,
aşteptând pe o frescă
de gând,
tu, lumină în haosul lumii
de rând,
iubire mereu renăscând, întrupare
cerească,
arătare lumească,
miracol plăpând, mă-mbrăcai în tăcere,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţie...

cuprinde-mi gândurile în căuşul
palmelor tale,
şi-abia apoi ai să poţi sorbi
din pocalul cu zile siclamen,
un strop de fericire,
ridică-mi tâmpla spre
orizontul
cerului purpuriu,
pentru că numai acolo
am să mă ştiu
iubită de tine,
adună-mi petalele toate
de visuri trădate
şi culcă-mi încet, pe spate,
nemărginirea privirii tale iertate,
scoate apă din fântâna
faptelor clare
şi ia-mi mâna firavă
în gândurile tale,
şi-atunci şi numai atunci,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş pierde...

Dacă m-aş pierde într-un fulg de nea,
te-aş săruta
în fiecare dimineaţă din care-ar ninge
dragostea...
Dacă m-aş preschimba într-o frunză arămie
de toamnă târzie,
aş şuiera prin vântul durerii tale
numai inima mea
să-ţi fie veşnică stea..
Dacă în muguri de fericire aş renaşte
primăvăratic
lângă sufletul tău singuratic,
aş fi eu...
Dacă în aripa mea stângă
ţi-ai anina,
din nou, zborul,
ai afla serafica înălţare
spre soare
mereu...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!