Alina Florica

Ninge...

Ninge peste mine, ninge ca-n poveşti,
Mă topesc în faldul umbrelor lumeşti.
Şi mi-e dor de mâna gândurilor tale,
Tot altarul nostru strigă în petale.

Nu mai ştiu nici ora care să te-aducă,
Te-ai pierdut în toamna visului-nălucă,
Mi-este gri în sânge şi te-aştept sfioasă,
Ninge cu iertare din iubirea noastră.

Suntem două unde ce nu s-au văzut,
Două cânturi-sfere care au tăcut,
Mi se face moarte-n gleznele cărunte
Şi-ţi adorm privirea-n triste amănunte.

Te iubesc de-o eră şi încă pe-atât,
Ninge-mă în clipa zborului durut,
Mi-este teamă iarăşi de plecări de humă,
Vino să petrecem într-un fulg de spumă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

Albastrul mării ne-apăsa rece pe tâmple,
Nu ştiam ce rău cumplit avea să ni se-ntâmple,
Îţi desluşeam cuvinte cu tropot de vocale,
Redesenând apusul neted în petale.

Cât te iubeam de mult, miracol viu şi tandru,
În noaptea viselor cu gust de oleandru,
Îţi eram iubită, mamă, soră şi zână,
Mi-erai o clipă sfântă cu nectar de lună.

Şi mă iubeai cu toată marea şi cu cerul mat,
Cu lespezi de-ntrebări în alb imaculat,
Aveam pe gene-nchise ochii tăi, sfioşi şi blânzi,
În palme-aveai clopotele obrajilor mei calzi.

Albastrul ne stropea cu şerpuiri umbroase,
Arcade îmi făceai cu braţele-ţi vânjoase,
Şi stele nude îmi presărai duios pe buze,
Aşa cum poezia creşte-n voci de muze.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petru Crăciun

Un om modest, cu ochii mari, căprui,
De o blândeţe infinită,
Modelul spiritual al oricui
Trăieşte pentru astrofizică.

În universul nostru înstelat,
Lumina-i va surâde mâine,
Căci el pe toţi, cu greu ne-a învăţat
Că suntem cei mai buni din lume.

O stea cu coadă, simplu l-a ales
Să-i stăpânească nemurirea,
Cu telescopu-i mândru, fără greş
A indicat şi România!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Din picăturile de ploaie,
Gust nemurirea unui înger,
Se răscolesc tălpi de noroaie
Şi te primesc, o, tainic, fulger!

Mi-s lumile sfârşite în eter,
M-au cotropit vagi curcubee,
Mi-e sete de un albastru cer
Să mă înfrupt din noi poeme.

Te simt stingher şi-atât de obosit,
Cu aripile-ţi de mătase,
Şi-mi pare că o eră ne-am iubit
Şi-acum se năruie sinapse.

Din ploaia sfântă te îngădui
Şi te adorm în veşnicie,
Sărută-mi dorul-n care stărui
Şi oferă-mi răsăritul mie!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul, cea mai ciudată dintre creaturi,
Fiinţă racordată veşnic la extreme,
Cea mai sfidată stea, închisă-ntre armuri,
Trăieşte-n univers un spectru de poeme.

Nu are linişte deajunsă în clondir
Şi-l paşte un fel de neputinţă ninsă,
El, simulacrul vinului şi pâinii în potir,
Un june al gândului trucat de necredinţă.

Un corolar al teoremei Celui Preaînalt,
Un prinţ blajin, cu sânge-albastru, metaforic,
El, sfidătorul unui circ, extrem de fad
Presară dragoste în tot, cam euforic...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Plâng albi cocori în depărtări,
Răniţi de cruda primăvară,
Iar eu implor spre alte zări,
Iubirea noastră să tresară.

În mugurii-ntârziaţi
Se istoveşte-o nouă vină
Şi îngerii-s îngenuncheaţi
De-atâta zarvă şi rutină.

Prin viorelele de visuri
Tresaltă paşii tăi firavi
Şi-ţi simt fiinţa prin desişuri,
Balsam al ochilor jilavi...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Boteşti...

Prin Boteşti râde râul Moldova
Şi-i tăcere astrală la voi,
Îmi declin în durere iar slova
Şi-aş mai vrea să colind prin zăvoi.

Să mai dregem cărarea mirată
Cu ai noştri prea scunzi paşi apăsaţi,
Să ne-ntoarcem rumeni acasă
Din pădurea înaltă de brazi.

Să-mi mai spui o veche poveste
Cu eroi preacucernici şi zâne,
Bunica în prag să ne-aştepte,
Cu bucata fierbinte de pâine.

Să se simtă iarăşi cum toamna
Readună chemări în ierbar,
Să gustăm harul vieţii din cana,
Preasfinţită cu prinos de nectar.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puls

Mai are ţara vreo scăpare?
Mai suntem noi neînfricaţi?
Să-l întrebăm pe Ştefan oare,
Cum se-nfrunta cu cei spurcaţi!

Se mai promulgă legi rigide
La temelia astei stânci?
Mai anulăm porunci sordide,
Când ne omoară bieţii prunci?

Mai suntem noi încrezători,
Când flăcările-n iad lucesc?
Mai rătăcesc bravii eroi,
Pe biet pământul strămoşesc?

Mai este patria acasă,
Aşa cum am crezut cândva?
Renaştem din cenuşa arsă
Pentru potopul ce-o urma?

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs

Hai să facem un recurs,
În procesul conştiinţei,
Să aducem timpul scurs,
În oglinda neputinţei.

Vreau să văd într-adevăr
Cine a iubit mai tare,
Cine-a minţit, cu spor
Şi-a trădat prin minutare.

Cine-a spus că vom trăi
Veşnica poveste suplă,
Când suspinele-au rodit,
În durere să irumpă.

Tu sau eu am irosit
Salba de mărgăritare,
Cine umbra şi-a ciunţit
Într-o faptă-ngrozitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să evadăm...

Să evadăm din contingent,
E-atât de cinic şi destinul,
Să stingem răul violent,
Să-i smulgem asprei vieţi delirul.

O linişte-neînduplecată
Ne-o aştepta la începuturi
Şi de dureri îngenuncheată
Voi străluci în zbor de fluturi.

Să traversăm neprihănirea,
Prin largul mării absolut
Şi să gustăm din proslăvirea
Eternului suav sărut!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!