Alina Manole

După chipul şi asemănarea noastră

the tenth poem for Shiraz

În ultima vreme
lucrurile ne înconjoară
o pasăre meşterită din lemn
o pasăre din lemn înghiţind un peşte din lemn
o pasăre zburând în spaţiul dintre rafturi
şi rafturile de sus mişcătoare spaţii ale copilăriei
doar tu în albastru, dintr-un timp de apropiere şi unul de îndepărtare
dintr-un timp prins în cuvinte şi un timp desprins de toate aceste pământuri
şi eu cum mergeam azi prin iarnă şi cum ningea şi tot restul
şi tu cum mergeai azi prin iarnă şi cum nu ningea şi tot restul
şi eu cum mergeam azi prin iarnă vorbind singură ce naiba e
doar un simplu timp, o simplă distanţă, pământul ăsta ne suportă oricum, suntem binecuvântaţi

peste o sută de ani, cel care va citi aici va spune, ce norocoşi cât de aproape au fost / şi cât de departe
peste o mie de ani, cel care va citi aici va zice, cât de identici erau / şi cât de diferiţi / apoi ne vor scana aceste poeme,
cuvintele adeneul iubirile
ne vor reconstrui
după chipul şi asemănarea noastră

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flying in that silver world

bărbaţii erau aiurea
unul discuta despre s. x şi alte chestii de genul
altul despre fake wisdom şi alte chestii de genul
altul despre cer constelaţii g mic şi viteza luminii
iar toate acestea îmi apăreau ca un orgas. m închipuit
ca o dragoste falsă
într-un timp divizat în fişicuri şi aruncat peste umăr
ca atunci când murise bunicu-meu şi ăia toţi aruncau monede mici
din naiba ştie ce de păreau argintii în soarele verii

uneori îmi vine să şi râd, cum să discuţi cu o tipă despre s. x şi alte chestii de genul
bărbaţii sunt necesari ştiu îţi vine să râzi
mie îmi venea să râd când murise bunică-meu, de fapt după aceea
aveam nouă ani era vară o căldura toridă şi lumea aprindea lumânări
soarele ne-ar fi fost îndeajuns
lumea aprindea lumânări noi râdeam
eram în camera aceea albastră şi râdeam, eram pe atunci pe jos de râs
prea mici pentru a râde singuri
acum prea singuri pentru a mai râde

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kumail added you on Messenger

Kumail e un tip nominalizat la Oscar, odată i-am scris că are un film mişto
şi el mi-a răspuns, şi de aici a început totul,
Kumail e un tip deştept care ştie sa scrie în Urdu şi e primul pe care îl ascult
în stand-up comedy şi mă gândeam, poate mi-o fi răspuns crezând că
şi eu mă ocup cu din astea, însă
singurele mele stand-up comedii sunt momentele când ii fac pe studenţi să râdă
şi mă gândeam mai departe că neam de neamul meu
nu a discutat vreodată cu cineva nominalizat la vreo chestie, cel puţin noi cei neînsemnaţi
de pe craca neartistică a neamului

cum ziceam, într-o zi mă pomenesc cu mesaj de la Kumail şi îmi spun, e, ce zi albăstruie, deşi tocmai fusese vorba despre the big sick apoi îi scriu, Sir,
tell me something, the big sick e de fapt mentality
religion and tradition de ambele părţi ale oceanelor,
însă azi Silvica zice, ai grijă că poate nu o fi el,
Silvica ar trebui să ia Oscarul pentru cele mai reuşite scenarii de messenger
la care râd cu toată inima de aproape două decenii,

o fi sau nu o fi el, the big sick rămâne blocul acela de ramură
în inima lumii, o lume în care aş alege
lucrurile complicate şi cuvintele compuse, metafora şi verdele deschis, aş alege

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă pietre

[& S.]

ascult taxi, o ard şi eu pe youtube de vreo oră ascultând taxi,
ia şi ascultă trooper, îmi zice S.,
ascult, ce tari, cum zici în engleză la a o arde pe net,
a pierde vremea pe net
burn daylight, dar mai bine ia şi ascultă trooper,
despre lapte gros citisem mai de mult într-o carte, avea un nume ciudat, high cockalorum
iar aici m-a buşit râsul, capra e leapfrog
leapşa nu ştiu ce e nici în româneşte, noi jucam nouă pietre,

ascult trooper,
copilărisem cu S. în acelaşi cartier, aveam aceleaşi jocuri
nouă pietre se juca mai mult la mine la bloc, zicea el, era multă drăcărie de copchii acolo,
la noi tare greu era să găsim o piatră, zic,
noi ne băteam cu smoală, aveau un cazan cu smoală şi vâram un băţ în cazan,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shiraz

oamenii obişnuiau să intre în viaţa mea şi să-mi spună
că le plac cine ştie ce cărţi clasice sau că
nu-şi mai amintesc titlurile sau, în loc de cărţi, îmi spuneau
că le plac filme precum star wars sau naşul sau altele
plictisitoare

probabil că din acest motiv toţi au rămas blocaţi într-un trecut forever
poate că acesta e motivul pentru care toate contururile lor se estompează odată cu atâţia
şi atâţia ani

apoi ai venit tu şi mi-ai povestit despre cartea aceea din toate timpurile apoi eu am mers pe străzi şi-am mers gândindu-mă în ce fel
conturul tău e plin de aceste cuvinte, gândindu-mă
cum ar putea fi un om, un bărbat a cărui carte preferată e aceea care începe cu
oglinzile sunt umplute cu oameni

atunci ţi-am spus, imaginează-ţi toate acele oglindiri ale tuturor acelor oameni
privindu-te, iar tu
privind la alţii străini
tu cel rămas în interiorul atâtor şi atâtor oglinzi
din cine ştie ce locuri uitate

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shiraz / outlines

scriind despre medicina bazată pe valori
citind despre valorile tale despre munţii tăi viaţa ta
viaţa ta cea nouă
ascultând pe repeat aceeaşi şi aceeaşi piesă
căutând acel ceva impresionant al fiecărei zile
amintindu-mi de cum ne spunea el
într-o seară de iarnă, poate la fel cu asta de-acum
că atunci când scrii la gerunziu
e ca şi cum lucrurile faptele
oamenii
nu vin din trecut şi nici nu se continuă în viitor
ei rămân perpetuu în ei înşişi,
precum o copilărie de oricare ar fi fost ea
cu părinţi de oricare ar fi fost ei
cu bunicii întotdeauna perfecţi,
perpetuu în ei înşişi
cu vremea iubirii lor mereu în ea însăşi
ca într-o migdală a inimii

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!