Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ana Maria Erdo

Poezii de Ana Maria Erdo

Ce bine că ești...

Ce mirare că ești, ce minune că sunt,
Că existăm amândoi pe același pământ,
Cu fiori dulci și culori de gheață,
Rătăciți în dimineți cu aromă de ceață.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Și glasul nostru răsună asemeni unui cânt,
In visele de stele-nseninate,
Când gândurile ni se perindă-n aceleași șoapte.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Si ne-nvelim cu același acoperământ
De lacrimi și sărutări aprinse
In hora stelelor destinse.
Ce minune că sunt, ce mirare că ești
Frumoși și mirifici de ne privești,
Ce mirare a minunii că suntem
Aproape și totuși nu ne spunem.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Si vorba ne este un singur cuvânt,
Ce minune că sunt, ce mirare că ești
De ne-ntâlnim doar în povești.

poezie de Ana Maria Erdo
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce?

M-au vizitat de curand,
Un fluture si-o molie razand
Prin crepatura geamului deschis
Privind la tot ce e de scris.
Mi-au zis ca ploaia vine din cer
Cu lacrimi pierdute docil,
Cand Dumnezeu abatut de mister
Cade pe ganduri umil.
Si tot atunci se roaga si el
In fata muntilor de neclintit
La pacatele ce se-ngresc din penel
Rasarind curcubeul spre asfintit.

Apoi Michiduta joaca hora-nainte de culcare
Iar focul iadului rasare trufas
In fiecare dimineata cu culoare
Din rasarit c-un soare urias.
Acum stiu de ce dimineata ma doare
Si ploaia rece imi da putere
Mai stiu ca Dumnezeu abatut

[...] Citește tot

poezie de Ana Maria Erdo
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poftă carnală

Ah Doamne! Cât te-ai mai unduit
Cu sânu-ți fraged și moale
În palma-mi care pare ca dospit
Întreg Universul și stelele goale.
Dar lasă-mă să te ating sorbind
Din vinul dulce aromat,
Căci poate-n clipa-n care noi murind
Am traversat oceanul de gemete înălțat.
E o poftă carnală fumegând,
De ani în care am tremurat
Pe coapse-ți cu degetele alunecând
Și sufletul tot mai învolburat.
Mai lasă-mă să simt focul
Cu văpăi în corpu-ți cum se sting
Lăsând în urmă-ți jocul
Pe care-n tine mi-l înfing
Trezește-te! Zorii-n geam ne bat
Și soarele cu sete ne veghează
Tot jocul nostru s-a terminat
Iar viața de acum urmează!

poezie de Ana Maria Erdo
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ana Maria Erdo, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook