Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ana Sofian

Poezii de Ana Sofian

Despre cum să lipești un ceainic

am învățat dintr-un proverb japonez
la ei cuvintele au același spațiu
cum în eter
tu și eu suntem simple forme de efemer
mi-aș fi dorit să încăpem în același pătrat
apoi să construim un cub
să facem fețe-fețe
într-o rostogolire câștigătoare
până la ultima sorbitură de ceai
strângem cioburi
și-n visurile lor ne mai aruncăm câteodată
privirea
doi maci răsar sub unghii
elixir
cu siguranță ne vom întâlni dincolo
imaterial

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gleznă de frunze

în ramuri drum potcovit
nechează un vânt
sub șa de deal fluieră cornii

biciul se anină
singur
mâna omului împietrită

în padoc toate cuvintele se hrănesc
acum e liniște
apa nu mă tulbură
nici tu

ai plecat odată cu primăvara, Vladimir

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

îți propui să nu te-mpiedici

și totuși o faci
dai vina pe caldarâm
un dorel a reparat strada
dumnezeu ție, sufletul
nu mai ești ca nouă
au veni lopețile să adune molozul
nici nu te mai interesează
unde se depun resturile
vin pescărușii să salveze
aparențele
între timp vecinii se ceartă
dintr-o voce ascuțită
ne hrănim pofta de bârfă
prea mulți țânțari
niciodată diluție corectă
toți spun că se fură
cine sunt toți?
îți propui să nu te-mpiedici
și te ajută alții
din spirit de echipă

[...] Citește tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai vedeam

cascadele de cai galbeni
un fel de monede căzute din buzunarele
trădătorilor
era de ajuns să torn mierea cuvintelor
ca să mă asculți
ore în șir
până când luna se torcea fuior de lumină
pe gardul unor vieți petrecute

apoi rânduiam păsări de cobalt
să le fie zborul greu
noi să le luăm locul
aruncam pământ în colivii
și-n el rădăcini de iubiri stivuite în timp
apoi urlam ca doi nebuni
fără pioni pe tabla de șah

un rege ne saluta
în timp ce coroana galbenă
îi aluneca de pe frunte

[...] Citește tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-mi ajunge urletul de lup și nici pușca încărcată

renunț
mai bine pulbere de polen
se auresc mâinile noastre
ochii
și buzele
care nu mai rostesc decât o tăcere
înaltă
până când clopotele își scutură limbile
în aerul plin de licurici
dragostea e călătoare prin psalm
Dumnezeu ne ține de mână
noi întoarcem privirea rușinați
se plătește neîncrederea
cu un sărut
fruntea noastră plină de lumină

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-mi pot imagina

florile de soare fără culoarea galben
cum nu-mi pot imagina
frumusețea fără invidie
și pizma fără motiv
ascult o respirație sacadată
arborii mei au obosit
recunosc de la distanță tristețea
seamănă cu florile de soare
lipsite de petale

am luat cu mine o cutie de acuarele
câmpul nu s-a supus
nici eu
știam că deunăzi vei renunța
impertinența mea te-a scos din sărite
miorlăie grozav pisicile în curtea blocului
din cinci, trei cu siguranță au căzut în picioare
eu nu
mi-am julit un pic genunchii
acum sunt bine

[...] Citește tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate că mă veți pune să repet

despre toate fricile
pe care le-am cules când eram copil
vă voi spune că le-am strivit
cum roșiile în putina de lângă fântână
sita bătută de mâna tatei a ruginit
numai fricile mele se urcă
pe scara din porumbar
stau agățate de grinzi
și zâmbesc fericite
că nimeni nu le mai atinge
acum nu mai cred în nimic
Dumnezeul lor un fel de marionetă
cârpe și sfori de second hand
într-o zi se vor rupe
și fricile mele vor cădea pe podeaua
unde șoarecii se plimbă în voie
mari și cenușii
din găuri ochi iscoditori
mereu mi-a fost frică de șoareci
acum le iert păcatul de a roade

[...] Citește tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem cu noi, cai și fluturi

prin caii mei fugea o iarnă
și-n coama lor zăceau iluzii
pe margini fine de lucarnă
doar fluturii-și dregeau contuzii

ei alergaseră prin luncă
nebuni cu aripi iscălite
ce-n zboruri moartea și-o aruncă
fugind de-arhaice ispite

prin caii mei absențe stinse
galopuri șuierând furtună
cu aripi de-asfințit întinse
ce ziua vrea să ne răpună

suntem, poete, umbre albe
de nori plutind în cavalcadă
murim ca fluturii pe nalbe
și nimeni nu vrea să ne vadă

[...] Citește tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prea mulți cai înstelați

ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
și ierburile de glasuri
și glasurile te caută
până când soarele își scutură dinții
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările își lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânță
în pământul cailor mei înstelați

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scotch

O iubire lipită cu scotch e un fel de cutie în care îți torni zilele mărunte cu toate ale lor: spălatul pe dinți și privitul somnoros în oglinda care-ți râde ironic în față - "tot tu? mai schimbă-ți, Doamne iartă-mă fața asta ponosită!", băutul pe fugă al ceaiului din cana pe care ai primit-o, cândva, de la iubitul tău, unde, un păun imperial își împrăștie ochii pe toată suprafața dându-ți șansa de a fi regină măcar așa, îmbrăcatul pe fugă, rochiile prea strâmte pentru trupul tău ce se pregătește de menopauză și-n care kilogramele își cam fac de cap în ultima vreme, apoi pantofii - veritabilii tăi pantofi pe care-i privești dintr-o parte până-n momentul în care te cerți cu tendoanele tale numai să le fie bine în culorile așternute pe tocuri de 10 cm. Momentul unic e acela când închizi ușa casei, bagi repede cheia în buzunar și-ți amintești pe scara blocului că ai uitat să-i mulțumești Lui că vezi și azi lumina zilei. Așa că stângaci, să nu scapi poșeta și punga de gunoi pe care o balansezi în containerele mai înalte decât tine, faci semnul crucii și mergi mai departe. El ce-o fi făcând? Nu mai știi nimic despre. Cu siguranță liniștit în cazonul unei vieți pe care, n-o înțelege, dar o acceptă. E ca melcul trăgând după el căsuța, gata oricând să-i fie fărâmițate visurile - în fond e riscul lui dacă trece strada și merge prea încet. Lucrurile se precipită, vrei multe și mult, dar nu uiți niciodată să privești zâmbind spre bătrâna de la scara trei care păstorește un cârd de pisici. Ai spune că cei care vorbesc cu animalele au o doză de scrânteală, însă mulți nu știu ce gust al naibii de rău are singurătatea. Ai vorbi până și cu un melc, numai să-ți deschidă ușa. Duci cum o cămilă seceta zilei, vorbești în stânga și-n dreapta, în fond cuvinte sunt făcute să circule. Te întorci la pereții tăi cu pânze adunate de ici colo, atingi stereotip câteva taste și privești lumea - ce mare e lumea în care iubirile au forme de melci, scoici, meduze, raci - toate într-o incertitudine numită mare. Nu poți citi, câtă vreme stai culcată pe pat, așa că, hai, copăcel, urnește-ți mintea să lucreze - face bine mai târziu când vei vrea pe la 80 și să știi unde-i toaleta și cum te cheamă. Oare el ce-o fi mai făcând? probabil și-a pus iubirea la păstrare într-o cutie pe care a lipit-o cu scotch. Ce l-ai mai rupe tu!! Mereu rupi câte ceva: mâța-n două, gura târgului și iubirile incerte. Știu, niciodată nu-ți place incertitudinea! Tu sari destul de repede, crezi că orice e posibil, apoi te desumfli ca un balon care a fost umflat pe rând de mai multe guri și uită să zboare. Tu-l împingi de la spate și el? nimic!! E târziu. În colțul din stânga camerei te înghesui tu și Dumnezeu. Pe El nimeni nu are cum să ți-l fure și nici nu pleacă de lângă tine... rola lui de scotch e bună doar să bandajeze pe ici-colo rănile sufletului. E chiar târziu și pescărușii țipă nebuni... undeva, departe, cineva caută capătul unei benzi adezive... s-a lipit prea mult de rolă... mai bine fără!!!

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ana Sofian, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook