Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ana Sofian

Poezii de Ana Sofian, pagina 2

Și dacă nu m-ați învățat să dorm

am crezut de cuviință
că e bine să întorc stele pe dos
să-mi mânjesc degetele cu strălucire
ca apoi să vă ating ochii
ochii voștri, orbilor
care m-ați ținut strâns de mână
până când am învățat să înțeleg semnele
trei snopi de gânduri mi-am pus la căpătâi
și n-am putut închide pleoapă peste pleoapă
am zăbovit în mine până să cresc
și femeie m-am născut
când întâmplarea m-a luat pe nepregătite
și dacă nu m-ați învățat să dorm
v-am ținut grijile în brațe
vouă, umbrelor mele topite în amurguri reci
și-n răsărituri neîmblânzite
până când am uitat că greul nu-i decât ușorul
ce-ți ridică sufletul spre cer

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dacă-n salve găsi-vei alb

e semn că mă hrănesc cu praf de pușcă
un sunet scurt și nu mai suntem
cad flori de cireș
pământul se îmbracă
dezgoliți de emoție
ne suntem mai străini
ca niciodată
și cerbii sunt departe
și lupii le caută urma
așa cum noi ne căutăm spre devorare
mereu
de parcă viața asta ar fi doar
o pornire permanentă
spre a ucide
și dacă-n salve găsi-vei sunete ascuțite
e semn că din durere
știu să fac un cântec

îmbracă-te rar, în ploaie,
până ce ultimul strop își va fi spus povestea

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vladimir locuiește pe strada cu păsări

când plouă merge cu capul descoperit
privește spre cer cu gura deschisă
înghite pe rând fiecare nor
când e fericit plutește
l-am cunoscut într-o zi de marți
n-am băgat în seamă ceasurile rele
știam că îmi va spune cândva
ești atemporală
pentru el veșnicia este obișnuință
în momentele fatidice râde
mă insultă
apoi caută în panoplia sa cu femei
îmi aruncă oasele
pe unde mai găsește un loc neocupat
după o vreme îmi înșiră ființa pe o ață
mă pune să-i cânt
și-n sunete lungi își cufundă fața
se hrănește din dulcea pedeapsă
ca un uriaș din visurile rele
când e obosit își ia umbra de mână

[...] Citește tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ana Sofian, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook