Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Anatol Covali

Poezii de Anatol Covali

Eu nu-s poet

Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinți ca un sărut.

Eu nu-s poet, ci țesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar și abisuri fără Dumnezeu.

Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.

Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât și prost
Și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii,
I-am zugrăvit așa precum au fost.

[...] Citește tot

poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Crucea

Pe crucea mântuirii ce-am ridicat-o-n fine
din lespezi de iubire punând mortar de dor,
din când în când același sublim Mântuitor
se lasă prins în cuie și moare pentru mine.

De fiecare dată îi tot rămân dator
și totuși nu îmi cere nimic când iarăși vine.
Nu știu ce vrea, ce-ncearcă, ce speră că obține
cu sacrificiu-acesta etern, copleșitor.

Am încercat odată, când el era departe,
în cuiele durerii să stau în locul Său,
dar m-a cuprins deodată un frig cumplit, de moarte.

Și-au început să plângă părerile de rău,
când El venind îmi spuse dându-mă blând deoparte:
Să nu mai urci acolo, nu-i încă locul tău.

sonet de Anatol Covali (25 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

El

El este punct
și în același timp infinit.
Puritatea Lui nu are nuanțe.
Rostește mereu
doar două cuvinte:
Să fie!... Și e de ajuns
pentru că restul
există în gândurile Sale
care sunt peste tot
creând și distrugând totodată
în numele desăvârșirii.
El este cel ce este,
în care a fost sau va fi
rămân tot este,
oriunde și oricând
într-un inefabil totdeauna.
Îi place să se joace ca un copil
cu creația pe care bătrânul ce este
o admiră, întinerind-o mereu
cu tinerețea Lui veșnică.

poezie de Anatol Covali (12 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am risipit mereu

M-am risipit mereu, dar nu regret nimic
din ce am dat în dar, sau am pierdut în viață,
atâta vreme cât, în universu-mi mic,
mă bucur când respir o nouă dimineață.

Mă-ncânt privind vrăjit imaculații zori,
sorbindu-le-nsetat mirabila răcoare,
de tinerețea lor se-mbată ai mei pori
și propriu-mi sfârșit un început îmi pare.

Nu pot pleca acum, mai am atâta rost,
mai e rod necules, ce-nfrigurat așteaptă
să nu mai rătăcesc prin locuri unde-am fost
și să-i prefac grăbit visul de-a fi în faptă.

Strâng spicele și cânt un cântec nou mereu
și simt că undeva, în mine sau pe-alături,
cu răsuflarea Sa de foc, chiar Dumnezeu,
zâmbind, topește blând și vechi și noi omături.

poezie de Anatol Covali
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturisire

Eu sunt al senectuții poet și m-am născut
din artă spre-a păși în altă artă.
Pana e-abia cioplită, iar lira zace spartă
și mi-am pecetluit orice trecut.

În versul meu prezentul e cernut
de-o sită ciuruită de-a mea soartă
care de-o viață-ntreagă o cruntă pică-mi poartă
și nu-mi înțeleg vina. Ce oare i-am făcut?

Sunt trist fiindcă-s aproape de final
și tot ce-a fost în vreme superb, a ajuns hal,
că timpul ce-a rămas n-are răbdare.

Iubirea și speranța în sine s-au închis,
dar râd ca-n tinerețe atunci când fac să zboare
din inima-mi bătrână câte-un vis.

sonet de Anatol Covali (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a-nseninat

S-a-nseninat și iată
ce splendid asfințit,
când inima deodată
râzând a-nmugurit.

O tandră adiere
în suflet mi-a pătruns
și tristele-i unghere
cu chiot i-au răspuns.

Ce binecuvântare
a-ncins ființa mea
că dintr-odată-îmi pare
că m-am născut abia.

Destinul meu tresaltă,
surâde încântat
că în sfârșit de-o altă
lumină-s sărutat.

[...] Citește tot

poezie de Anatol Covali (6 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimă

Ferestre deschise
spre trist viitor
cu visuri ucise
în liniștea lor.

Și uși date-n lături
prin care se cern
imense omături
din frigul etern.

În noaptea tăcerii
strigăm în zadar.
Din bezna durerii
doar neguri apar.

Ne mint vânzătorii
de țară și neam
hilare victorii
servind ca balsam.

[...] Citește tot

poezie de Anatol Covali
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă târzie

Dă-mi, Doamne, forța
să nu mai scapăt
spre-a-Ți duce torța
până la capăt.

Pune în mine
acea putere
ce să-nsenine
orice durere.

Nu vreau să sufăr
printre scadențe,
să strâng în cufăr
molii și zdrențe,

Când sunt în stare
ca vise frânte
să-nvăț să zboare,
și să se-avânte.

[...] Citește tot

rugăciune de Anatol Covali
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Anatol Covali, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook