Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Andrada Simion

Poezii de Andrada Simion

* * *

Luna știe ce demoni mă străbat
și ce singurătate în zori m-a sufocat
și ce melancolie, ce chin înfrigurat
când tu rămai acolo, distant, neperturbat.
Când mă cufund în nori, mă știe numai luna
pe fruntea tulburată, mi-a așezat cununa
iar șoaptele-nchegate mi le-asculta întruna
și-mi spune că aleasa e una, numai una
Îmi cade câteodată sufletul singular
într-un vârtej sălbatic și negru nebular
și mă salvează iarăși un amalgam lunar
când iar îmi joacă gândul nervos, sanguinar
Pare că luna simte, m-apropii de sfârșit
sunt gata să-mi lepăd sufletul covârșit
îl simt în sângeriul aprins la asfințit
iar tu rămâi departe, închis și neclintit

poezie de Andrada Simion (4 decembrie 2018)
Adăugat de Andrada SimionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apolinic și dionisiac

Am auzit că Dumnezeu a murit
dar când privesc pe înserate
spre ochii tăi ce scânteiau
plini de idei nesăturate
și visuri din adâncul meu furate
îmi pare că..
l-am regăsit.

Era un zbucium îngeresc
dar ma cuprinzi așa haotic
și dacă mă atingi complice
într-un impuls barbar hipnotic
în demonul ce zace-n tine
am înțeles... mă regăsesc.

poezie de Andrada Simion (7 iunie 2018)
Adăugat de Andrada SimionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eleftheria

O rază de soare străbătând frunzișul, uneori însoțită de adierea molcomă, alteori solitară, aurie și fierbinte, lovindu-se de pielea ta la ultimele ceasuri ale zilei și de firele de iarbă și de sufletul tău trezit din somn. Gândurile-ți zboară aiurea, printre gene, printre nori. Chipul lui luminat. Ți se topește trupul sub un sentiment adânc și vag, în căldură efemeră, printre șoapte, printre privirile ștrengare. Pare că cerul nu mai vrea să se rupă și te invelește părtaș la ce va urma după ce nu va mai fi nimic. Privești lângă tine: ochii lui. Trasezi cu privirea conturul gâtului lui, al umerilor, îți cobori sufletul până la palmele lui, impregnate deja în pielea ta. În jur totul e absurd și ia contururi irelevante. Aș vrea să uit uneori că există oamenii. Vă aștept pe voi. Aici aveți de toate, și hrană pentru trup și hrană pentru suflet. Pădurea vă veghează, vă înveliți cu aripa unui fluture, iar el te vede o dată și înc-o dată... Voi veți fi liberi.

poezie de Andrada Simion (13 iunie 2018)
Adăugat de Andrada SimionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Andrada Simion, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook