Poezii de Aneta Timplaru Horghidan
Mă-ntorc la râu
Veni pe râu, chemat de ne-mpliniri,
Chipul iubitului din tinerețe:
Neliniștea ce-a pus asupră-mi piatra,
Cu un surâs îmi da, acum, binețe!
În apă peștii se jucau vioi,
În piruete se-ntreceau, săltând,
O salcie cu muguri de argint
Creștea pe malul apei, fredonând!
Un vânt de vară răscolea prin frunze
Si-un foșnet lin trecea printre răchite,
Senin și blând, cu brațele deschise,
Te-apropiai privirilor uimite;
M-ai luat în brațe și m-ai strâns la piept,
Singurătatea se pierdu-n vâltoare:
Mă-ntorc la râu când sufletul suspină,
Să-l liniștesc c-o tandră-mbrățișare...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
tatălui meu
Luminile s-au stins în tot orașul
Și lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Și Luna-l mângâie pe părul nins!
E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieșind din coșul casei
Și simt miros de vâsc și busuioc.
Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ți-aduce iarna chipu-ngândurat:
Te văd cum strângi zăpada-n fața casei,
Ești nins, mereu, în amintirea mea
Și ies desculță prin zăpada rece,
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agresorului meu
Un bețiv, lipsit de minte
și c-un suflet de ateu,
m-a bătut, fără motiv:
mușchii fiind creierul său!
Și se laudă bețivul
că e plin de bani și pile,
el crezând c-aceste lucruri
sunt valori ce-i dau "sclipire".
Se mai bate-n piept, cu pumnii
și e mândru ca un diavol,
c-a putut să-mi spargă capul:
criminalul și bastardul!
Dar nu știe că pedeapsa
va cădea pe capul său
și atunci va înțelege:
Că Există Dumnezeu.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018), traducere de Ioan Ioncy
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Judecata
Te duci ca sa-ti gasesti dreptatea,
Tu, om cinstit si cumpatat
Si iesi de-acolo jumulit,
Cu parul alb si smuls din cap!
In robe negre stau la masa
Judecatori veniti din iad,
Te trec fiori si te cutremuri
Tu, cu dovezi... tu, vinovat!
Si cum n-ai bani, nici avocatul
Nu te ajuta sa-i convingi,
Iti blestemi zilele de mila-ti
Si nici macar nu poti sa strigi.
Dar cat va trebuie, mai frati,
Ca sa vedeti ca nu contati:
Nedreptatiti si umiliti
Si condamnati?
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Cucuveaua Națională (12 aprilie 2003)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un semn
Nu vede nimeni că plânge Adevărul,
Că lacrimile lui înoată-n minciună?
Au ajuns de rușine dreptatea și cinstea:
Hoții sunt Regi: hoția-Regină!
Lăcomia se-nalță în vile pompoase,
Pârjolește necinstea gândul curat,
Se umflă în pene ateii!
Se-ndoapă bogatul din lucrul furat!
În cuvinte întoarse se-ascund fariseii
Și gloata-i urmează!
Se chinuie mintea, cea rămasă lucidă,
Să-i înțeleagă;
Nu vede nimeni că arde Pământul,
Că focul se-ntinde, avid, peste noi?
E un semn de-ntrebare din Lumina Divină:
Ori ardem, ori aducem Adevăru-napoi!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înca
Prin sângele meu
se mai aude
foșnetul șoaptelor tale,
înca mai simt
sărutul trupului tău.
Mângâierile tale
curg peste sânii mei
ca o ploaie de vară,
iar privirile tale
ma sorb înlăuntru.
Foc aprins,
sufletul meu te caută
și te cuprinde:
în singurătate
cu tine se pierde!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Habere Artem (2013), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă cu tine
Toamna se-apropie-ncet prin livezi,
galbene frunze-mi cad la picioare,
strigă la poartă un glas cunoscut
și apoi pleacă: se pierde-n zare!
Se uită vântul, lung, după el
spulberă-n urmă-i tăcerea mea,
mă bate gândul s-alerg spre tine,
dar știu c-o umbră e toamna ta!
Nori argintii plâng la fereastră,
florile-n palmă strâng stropii reci,
aș fi vrut, iarăși, să ne iubim
și-n noaptea toamnei: să nu mai pleci!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Parfum de struguri copți, în soare blând
și-o mâna-ntinsă gata să-i culeagă,
un stol de păsări dă ocol, cântând,
iar frunzele se pregătesc să cadă.
Din celelalte toamne vine vântul,
purtând pe umeri răsuflarea ta,
jos, râul curge lin și-nfiorat
șoptește nopților tăcerea mea!
Fîntâna veche tace. În adâncuri
se zvârcolesc iubiri neâmplinite
și-ncep să urc Golgota: în cuvinte
doar ploaia rece știe a striga!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din antologia de versuri Perche tu mi dici: Poeta? (2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Ești singur și trist.
Cântecul inimii tale s-a stins.
Tăcerea tulbură apele limpezi,
valuri de dor suspină-n oglinzi.
Șuieră vântul prin odăile reci,
clipele scriu amintiri pe pereți.
Zilele plâng, norii se-adună,
plouă: furtuna rupe mugurii verzi!
Cad, prin livezi,
stropi de durere!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor
Adăugat de Iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bloc
Ce mai tună,
ce mai plouă!...
cântă doamna de la nouă
la pian;
Un vecin își bate soața,
altul își pune faianța,
dimineața de o treci;
La etajul șapte-i meci,
strigă în cor vecinii: uraaa!
tropăie, pe scări, copiii
și mai dau, din când în când,
câte o minge de-a dura.
Liftul s-a stricat, la opt,
urcă, transpirând, vecinii
și înjură, câte unii:
fi-v-ar liftul păcătos!
La intrare...
geamuri sparte, uși trântite,
minți rămase ne-ncolțite
și... mutate-n bloc.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (2015)
Adăugat de Iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Aneta Timplaru Horghidan, adresa este: