Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Angi Melania Cristea

Poezii de Angi Melania Cristea

Argonauți

nopțile te devoră cu unghii lor omnivore
simți sabia dreptății înfiptă ca un junghi intercostal în trupul tău pirpiriu
și te zbați
să răstoarni acea lege
conform căreia sclavia ta încă nu s-a abolit

ești legat de pământul prosperității
dar fragilitatea îți joacă feste
poți fi leader al lumilor viitoare cu mâna
așezată în bitum sau poți număra suflete plastifiate rotațiile inimii în preajma
viitorului tic-tac-ul stelelor caucaziene

cine știe dintre noi câți s-au depersonalizat
și umblă la ședințe reiki
parcă în acest univers ego-ul ar fi pompa
artelor
intuiesc cum se vor alinia sorii și alte planete
dar nu văd porii clipei ridurile timpului-mamut
și vă spun nici mai la stânga nici la dreapta!
nu lăsați sângele să circule prin arterele orașului

[...] Citește tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Catacombă

drama vecinului ipohondru pare de o sută de ori
mai ușor de spus
el își asumă boli de care visează că se va îmbolnăvi
își asumă rectiliniu trecerea de la starea de aproape la cea de mai departe
împărtășește cuvinte minate un fel de zona zoster a colii albe

numai eu nu mimez cad platonic în râpe
număr clipe irelevante scad tributul morților
cu miros de amoniac și îi facilitez vecinului
pensia pe caz de boală scrisă cu o mie de cuvinte
roșii
deztrupate

țin de ipohondru până ies din bloc
apoi cald cuvântez
de aici lumea mirobolantă își deschide
umbrela
violacee
cu dinți de cetaceu
prinsă în cercul

[...] Citește tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutătorul de pokemoni

Aceia care au încălțăminte de plută
vor fi cei dintâi la finish.
Așa grait-a căutătorul de pokemoni.
Nimeni nu este destul de sărac,
să nu își permită încă o cursă.
Cât am gustat lumea, cu crinolina ei verde,
m-am împiedicat de morți-vii
pe culoare.

Dacă lungul drum al nopții către zi
s-ar deschide precum un curcubeu,
m-ai așteapta pe singura treaptă
săpată pentru altarul lui Dumnezeu?
Apele lumii se umplu de pești ce visează
limane înguste.
Toți pescarii lumii acesteia întind noaptea năvoade,
pun momeli peste prag, la ferestre, între scânduri...

Înoată, suflet al meu, peste brazi, peste hăuri,
peste turnurile gemene,

[...] Citește tot

poezie de Angi Melania Cristea din Căutătorul de pokemoni
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creuzet

lumea pare cu un numar mai mică
decât trollerul unde îți reașezi prioritățile
poți omite sincerități dimineți blurate
cafele scurte
dar visul de-a egreta stupii de pe deal mâinile bunicii
nu le poți așeza decât până la refuz
într-un alandala din care ies doar cei ce
ca niște pietre se rotunjesc porționând singurătăți

cuvintele se rotesc peste creuzetul lumii
într-un limbaj infernal despre tactica
de a fi oglindă sau ochi opac
în păduri cu drujbe pornite
precum malaxorul de amestecat vii cu mai vii
însetați cu prea însetați
culmi creste cinteze copaci carnivori
cai cilibii
case coarne cuvântări cireșe
catetere conabii

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Criogenie

a trecut gustul florilor de salcâm
nici măcar eu nu îți pot cere să fii tu cel care ține scara de molid
o singură treaptă care lipsește te desparte de
cerul-malaxor
cine va fi primul care ajunge la linia de plutire?
un câine saint bernard ne va aștepta și cu labele lui uriașe se va rezema de pieptul
în care motorul vieții tusește și scuipă încă

ca o pasarelă viața ce ne mai rămâne se va duplica în fericiri
atunci singura ta opțiune va fi suspensia între a-uri și t-uri
primăveri amorțite beau absintul orelor
și simt atâta gol împrejurul propriei mele minți
încât mă pot sufoca mirosind flori criogenate

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ego-poezia

din poezie îmi trag antisentimentele starea aceea de forever young de voci care se înstrăinează
numai așa pot desprinde fâșiile realității
de inima ce între flux și reflux micșorează zile până la a le transforma în
purgatoriu de suflete
căci sufletul are aripi de monstruos de lungi
poate atinge cu ele o altă dimensiune a întunericului
cea care se coboară în noi încă de la naștere și ne iluminează scara interioară a ființei
.
câți dintre cei cărora le alunecă printre degete
șarpele albinos al timpului
s-au îndrăgostit de propria cecitate?
a fi orb nu poate însemna decât să respiri într-un imens sanctuar
care ți se pune la dispoziție
pentru a pipăi elementele și nonelementele
lumea cu vii și tabla cu morți-vii
viața și capătul vieții întors la 180 de grade până la a transforma în artă
disoluția
.
în luminatorul de suflete
dragostea este fluorescentă

[...] Citește tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia macedoneancă

Pentru macedoni mama este
Cum e zborul pentru vulturi,
Cu aripi albe, celeste
Ne înalță printre fluturi.

Veșnic ne veghează-n umbră,
Ne vorbește cu dulceață
Și face din soarta sumbră
Un pahar de miere-n viață.

Mamele au har aparte
Să ne poată educa.
Nu-i niciuna ca departe
De puiul ei scump să stea.

Azi urez femeii-mamă
La mulți ani, multă iubire!
Macedonencelor le urez
Za mnogu godini! cu prețuire.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iglu

Păsările care invadează cerul cu aripi fosforescente, ele sunt
suave ale clipelor, fisuri într-un timp de ipsos.
Le văd atelele printre stele stinse și rog planeta celor o mie de singurătăți să nu-și întindă tentaculele spre cercul lor, curcubeu prins de scara norilor.

Am așezat pe portativul morții zile îndoliate, nopți desferecate... caii neliniștilor pagi...
dar tot îmi ieși și îmi intri în piept, pasăre
a destinului cuibărită pe un cactus.
Inima mi se dilată cât o singurătate spartă
de propria noastră zidire, ființa.

Acum și aici zboară, viață sticloasă, printre păsări-cobre
ce își mușcă coada lăsată peste amurg.
Va veni ziua când tinerețea își va chema păsările lipite pe cer cu adeziv și nu vei mai putea fura zborul sufletelor înaripate,
aer inoxidabil, dragoste care aburești propriul meu iglu!

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâiul mit

înțelepții spun că a viețui este sinonim cu
a inhala falii de oxigen și de nefericiri

în neînțelepciunea tinereții mele pipăi soarele și miile de stele cu degete de hârtie
cupola lumii îmi pare
o strană în care furtuni de meduze aliezee ale timpului mort aliniază planete

prin acest univers ostil port carcasa trupului viu
ramificațiile ei pătrund până la al șaptelea
element
în subterana sufletelor care continuă să viețuiască printre moloz marmură și mituri

pot preschimba această punte trecătoare într-o
viitoare viață?
lumea are la temelie picturile rupestre ca și cum oamenii de acum ar fi tot naivii ce au inventat arta
în demisolul singurătății

cu puterea întâilor născuți îți zic Ție Doamne
că ne-ai înțelepțit prin cuvânt chiar dacă
în universuri paralele acesta umblă deztrupat

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Labirint

ziua aceasta s-a întâmplat să plouă cu metasentimente
iar tu saltimbanc al ideii de poezie ai contemplat cum cresc firele ierbii
așadar de acum vom tunde copacii
de mână cu umbrele vii cu spinii reci
lumea ta va fi o cupolă
a mea va avea pași de pitic
cu cât nopțile vor scădea cu atât inima ta va urca într-un infinit de tic-tac-uri
până spre labirintul orelor care curg
precum râurile sub arca universului

de acum vom culege ciuperci după ploaie voi lua ochiul lumii să îl
rostogolesc în mușchiul pădurilor din el se vor trage spre cer vitralii ca niște
dungi verzi într-o mănăstire galbenă
tu vei cunoaște singurătăți hiperboreene cât eu voi primi în plex aerul
șuierător al dragostei care stă mai la sud

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Angi Melania Cristea, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează Angi Melania Cristea

Dacă îți plac cele spuse de Angi Melania Cristea, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!