Angi Melania Cristea

Amprente vizuale

miroase a ziar a stârvuri politice
ador să circul cu metroul să aud vocea aceea neutră cum anunţă piaţa victoriei
iar eu să cobor la următoarea
lumina difuză se opreşte pe volanul încins
la trecerea de pietoni aşteaptă femeia vieţii tale
are pantofi galbeni şi un smart phone care poate identifica amprenta vizuală
sigur nu se mărită nici vara asta simte de la distanţă rataţii şi preferă să stea în zona
de unde poţi să faci un selfie fericirii ce îţi erupe prin toţi porii ca vulcanii noroioşi

la poşta din titan era mereu coadă trimiteau la post-restant vederi cu un text laconic
Vă îmbrăţişăm din Herculane, ai voştri 1 2 3
eu nu am văzut oameni mai stupizi ca cei
ce postează instant voiajuri
după cortina de fier s-a inventat cortina virtuală
cu cinci mii de corifei iubiri nestatornice şi colorate
plus o extrafericire sezonieră

cărţile aceşti dinozauri preistorici vând
omul
imaginea astăzi face cât o mie de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiartă

sângele meu slav construieşte ziduri de antisentimente
tu parchezi în spatele teatrului naţional
apoi iei la pas centrul şi îţi pare că vezi
umbrele demitizate ale poeţilor craioveni
cum fumează din ţigări electronice
şi încearcă să aibă o viaţă birocratică
asediaţi de rutine şi de metaiubiri

am mâinile lipite de omoplaţii tăi pulsez ca la imperius însă descopăr în tine
mediocritatea clipei saliva amară cu care
îţi întoarce ceasul
tu deverbalizezi partea mea yoyo şi din toată
aritmia ţii strâns în palme
fashionismul meu iconic
antisentimentele prin care te-am aşezat în
livrescul zilei

se face politică şi demonii urbei beau la taverne
falii de existenţă plutesc crepuscular
iar şi iar românismul se propagă în eter

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antimanifest

tăcerea umblă lent prin oraşul
unde chelnerii râd la taverne aprigi şi tineri
iar doamne sofisticate deschid şampania vietii
numai eu/ poet uitat în ambalaj/ respir cu plămânii atrofiaţi
starea de nelinişte a urbei şi trag de mânecă
umbrele părinţilor înfipte în cimentul fierbinte
,,- Cât de tineri aţi putut fi, săraci de emoţii, penibili de naivi!"( totuşi m-am născut sub lumina boreală, printre moloz şi cuvinte)

tovarăşii de altădată beau cafeaua de import
pe şantiere/tatăl meu se îmbăta o dată pe lună
la chenzină
şi nici atunci lumea nu i se părea mirobolantă
,, - Eşti încă aici, în oraşul cu cişmele de piatră, încă speli rufe şi legeni pruncul care ţipă spre cer?"
Am înghiţit cozi grele de peşti şi acum izbesc
în stânga şi în dreapta,
să mă ridic din singurătate ca din Iordan
înţeleaptă atât cât să număr demonii
jucaţi la tarot, mutepoems

la ghişee se cer bonuri de ordine şi toţi vin de-a valma

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiradar

ce ar putea să ne spună oamenii... mereu într-o alergare haotică
cu blazările lor eroismul rutina opiumul zilei
tovarăşi în celula minusculă de unde
se pot conduce imperii// vis cu sirtaki pe o plajă la Acapulco

vin din oraşul-caracatiţă pe străzile căruia aceşti zombi neştiuţi
aprind focuri şi strigă numele celor din eşalonul 1//fii de politicieni rataţi conduc SUV-urile cu mâna dreaptă
iar cu stânga îşi strâng femeile aproape

radarul înregistrează aici şi toţi ştiu că nu poţi
intra în depăşire
trebuie să mergi pe axul drumului cu peste o sută de km/h pe lângă meteoriţi şi eclipse
cu lipsă de sentimente şi un abonament la
erotic-time
tot în acest spaţiu linear ultimul sosit este mesia
doar el îşi poate tăia tendoanele fără lamentaţii
ca într-un puzlle tu ştii că omul se recompune

imaginile cu semenii tăi care fac partide/matrioşka lor amoroasă/te readuc în agora
unde doar tu mai poţi pipăi aburul seminţele neîncolţite masa tăcerii şi flacăra olimpică

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argonauţi

nopţile te devoră cu unghii lor omnivore
simţi sabia dreptăţii înfiptă ca un junghi intercostal în trupul tău pirpiriu
şi te zbaţi
să răstoarni acea lege
conform căreia sclavia ta încă nu s-a abolit

eşti legat de pământul prosperităţii
dar fragilitatea îţi joacă feste
poţi fi leader al lumilor viitoare cu mâna
aşezată în bitum sau poţi număra suflete plastifiate rotaţiile inimii în preajma
viitorului tic-tac-ul stelelor caucaziene

cine ştie dintre noi câţi s-au depersonalizat
şi umblă la şedinţe reiki
parcă în acest univers ego-ul ar fi pompa
artelor
intuiesc cum se vor alinia sorii şi alte planete
dar nu văd porii clipei ridurile timpului-mamut
şi vă spun nici mai la stânga nici la dreapta!
nu lăsaţi sângele să circule prin arterele oraşului

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta self respectului

codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiţia artei
până şi poeţii pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde îşi trântesc adversarii literari

furtul unor sintagme poate echivala
cu hoţia trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poţi să nu incriminezi
furtul artistic?

se fură sentimente brute falii de viaţă
utopii pigmenţi
arta nu are cod
oricine se poate aşeza la drumul mare
nelegat la mâini
să îşi scrie memoriile fără self respect

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoizolare

vorbeam secunde întregi despre licurici
şi alte minuni
apa care îmi şiroia pe piept se zvârcolea apoi
pe pietrele încinse pe sub brazi înalţi
şi tocmai când mă sărutai atât de profund
apa aceea se transforma într-o zăpadă nesfârşită
încât nici un om nu o putea curăţa de pe
tălpi
şi aşa călcai timid apoi prăpăstios
peste acoperişul lumii opulent

tu dragoste de trei mii de like-uri
poţi să îţi aminteşti nopţile acelea teribile
când ne vedeam corpul fosforescent
luminând propria noastră lehamite
imperfecţiunea clipei/doar tu zen/
îmi adunai emoţiile eterice în pumn
şi dezinvolt mă mângâiai pe toată lungimea firului de păr
iar eu ca o cascadă urlătoare mă prăvăleam
lângă tăcerile tale

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blue Monday

dacă oamenii sunt trişti
înseamnă că terapia prin artă este un îndulcitor cu aspartam iar iubirea o coloană a infinitului
această diluţie a clipelor în servituţi
ne transformă în roboţi megatronici
dar până şi ei au eşecuri şi dezechilibre financiare
într-o lume de voyeurişti

jucăm poker cu nestările noastre
pentru că emoţional suntem pe meridianul zero
lunea este ziua pentru decodificat sentimente
însă niciodată nu vom începe
să ne îndrăgostim cât vom fi răsărit delfin sau autism

numai roşul ne va vindeca de monologul albastru al decepţiei
roşul celor ce se nasc mai tineri în cuvânt
necatapultaţi în iubiri fără acele fibrilaţii
numite sentimente
fără ozonul care ţie îţi lipseşte
când te reinventezi şi inspiri în mod automat
pinkemoji

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campus

beau cafea cu dimineţile rostogolindu-se în cearşafuri şi nu am nicio ezitare să îţi plantez arbori în iris
dincolo de fereastra dublă caii pur sânge vomită zăpadă iar tu îţi piepteni muţeniile ca un robot ce nu a învăţat râsul oamenilor
vezi imensităţi de gânduri zânatice?

adu-mi! strig cu pieptul deschis încât îmi poţi pipăi plămânii atrofiaţi
adu-mi largul şi strâmtul! fă-mă să simt creşterea şi descreşterea sâmburelui de cais
universul gonflabil pe care îl poţi plia ca pe o umbrelă cu spiţe uzate

ştiu cât din timp l-am înfipt în autostradă ceasurile cu aromă de năut
pasagerii beau cafele prea scurte liniile vieţii de campus s-au subţiat şi iată zac eu peste mine sticlete ce fluieră aiuritor de subţire cu dosarele morţilor antologice sub cap
scriitor cu fâşii de carne ascunse sub unghii care sigur deschide poarta cu unul dintre omoplaţi

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutătorul de pokemoni

Aceia care au încălţăminte de plută
vor fi cei dintâi la finish.
Aşa grait-a căutătorul de pokemoni.
Nimeni nu este destul de sărac,
să nu îşi permită încă o cursă.
Cât am gustat lumea, cu crinolina ei verde,
m-am împiedicat de morţi-vii
pe culoare.

Dacă lungul drum al nopţii către zi
s-ar deschide precum un curcubeu,
m-ai aşteapta pe singura treaptă
săpată pentru altarul lui Dumnezeu?
Apele lumii se umplu de peşti ce visează
limane înguste.
Toţi pescarii lumii acesteia întind noaptea năvoade,
pun momeli peste prag, la ferestre, între scânduri...

Înoată, suflet al meu, peste brazi, peste hăuri,
peste turnurile gemene,

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea din Căutătorul de pokemoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!