Poezii de Angi Melania Cristea, pagina 3
Ceață
în zori orașul este cel mai vulnerabil
copacii ating cerul
vântul împrăștie
mormane de frunze
vise înfipte în glie
se va lăsa ceața
ploile îmi vor curge pe piept
sufletul va desfrunzi decadent
voi regăsi singurătatea efemeră
nopțile cu armonii distilate
umbre violacee vor scrie un curcubeu
cu arta de a saliva cuvinte
îmi vei dărui clipe cu ferigi la urechi
dinspre sufletul tău vor aburi nopți
cai cu pinteni înfipți în dragostea cât o câmpie
care se scutură de ciulini
coama vântului șterge obrajii orașului
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cine (magia)
protest și nostalgii hai-rupiste
casa cu pitici albaștrii
tu întotdeauna lângă copacul bine înfipt
logoreea ta demențială
poet lângă pet și nu se mai oprește ploaia
decorativă
sunt semne că sub castani pensionarii
trag încă o toamnă
aripa lui Nichita ochiul lui mirobolant
numai eu ev și euroalienare
poezia se predă altfel astăzi
când tinerii scriu din balansoarul lor virtual
zâmbete lângă biopsii
fluidul dragostei urcă pe cer în zig-zaguri
lumea cu trapeziști cântă la violoncel
homofobii ne taie respirația
partituri împrăștiate
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contre-jour
Vin timpuri când păsările își desenează aripi,
vremuri cu pești solitari și oameni ce se dezîndrăgostesc.
Eu tot cu inima în delir așez vorbe pe masa de biliard...
Este ultravioletă dragostea mea pentru tine;
vede, cu partea din mine neîmblînzită, orele tale de dolomit.
La intersecții sunt filtre ale poliției; îmi este teamă de orice radar care poate simplifica
cursa finală.
Un degustător de vinuri spumoase, simplu ca un calcul matematic ce poate rezista
fără niciun declic al existenței;
așa te-am cunoscut pe șantierele umede,
cu motostivuitoare ce turau maxim.
Hai să ne rotim între Altair și Vega
cu picioare rococo și albastrul în stern!
Să creștem răsădind ore în betonul
unde umbrele noastre se vor scurge contre-jour!
Simt că orașul nostru va avea acel vibe
care ne va face să plusăm
până nu îmi vei recunoaște aerul.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul fado
de Crăciunul acesta lumea ta de după blocuri cu petarde și abonament la sală
vine în slow motion spre centru
unde parada costumelor populare
atrage gură-cască
știi regulile dar ești într-un fucking continuu
cu umerii tatuați
ca un Atlas modern pe centura orașului
plin de brazi și gaze de eșapament
la semafor îți întind telecomanda vieților fragile cu carcasa lor invizibilă
iar tu accepți compromisuri artistice
te trasformi într-un oarecare gata de spech-uri sterile
taci lângă bradul înalt cu ace verzi și inspiri
monotonii griji vapori de cărți
pot opri numărul celor ce se convertesc la infinit în cetățeni de rangul I
dar nu pot să închid ușa zilelor xeroxopiate cu fumul lor banal de edemeride
ai pentru mine mâinile încă roșii sufletul desenat în grafitti pe marele zid al Craiovei?
așteaptă noaptea bibliotecilor deschise noaptea aceea cu foșnet velin
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creuzet
lumea pare cu un numar mai mică
decât trollerul unde îți reașezi prioritățile
poți omite sincerități dimineți blurate
cafele scurte
dar visul de-a egreta stupii de pe deal mâinile bunicii
nu le poți așeza decât până la refuz
într-un alandala din care ies doar cei ce
ca niște pietre se rotunjesc porționând singurătăți
cuvintele se rotesc peste creuzetul lumii
într-un limbaj infernal despre tactica
de a fi oglindă sau ochi opac
în păduri cu drujbe pornite
precum malaxorul de amestecat vii cu mai vii
însetați cu prea însetați
culmi creste cinteze copaci carnivori
cai cilibii
case coarne cuvântări cireșe
catetere conabii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criogenie
a trecut gustul florilor de salcâm
nici măcar eu nu îți pot cere să fii tu cel care ține scara de molid
o singură treaptă care lipsește te desparte de
cerul-malaxor
cine va fi primul care ajunge la linia de plutire?
un câine saint bernard ne va aștepta și cu labele lui uriașe se va rezema de pieptul
în care motorul vieții tusește și scuipă încă
ca o pasarelă viața ce ne mai rămâne se va duplica în fericiri
atunci singura ta opțiune va fi suspensia între a-uri și t-uri
primăveri amorțite beau absintul orelor
și simt atâta gol împrejurul propriei mele minți
încât mă pot sufoca mirosind flori criogenate
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Ilinden
Eu simt al limbii dulce sunet
Și-mi place trandafirii roșii
La sărbători precum Ilinden
Să-i port precum purtau strămoșii.
Aceștia au luptat cu turcii
Pentru credința pe rit vechi
Și limba s-o păstreze slavă
Tradițiile lor străvechi.
Macedoneni din lumea toată
Cu Soarele în piept și-n suflet
Își poartă steagul printre semeni
De Ilinden, ziua cea sfântă!
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De trei ori nu
ascultă ploaia are lacrimile calde
respiră calcule ordine sentimente exacte
nu mă urî iubirea ține trei acte
nicio secundă nu mai picta inimi fade
desenează-mi sufletul pe perete faustic
cu palmele ce ți-au șters obrazul caustic
nu-mi iubi gingășiile glasul suav
nici gleznele subțiri care-ți cântă în palme
în nopțile scurte dansul tău grav
mai calcă visele mute pietrele calme
nu mă cunoaște cu sufletul ud
fii Don Quijote al iubirilor crud
simt piatra rotundă a sufletului rece
ești cald în penumbră respiră va trece
și nu de trei ori nu mă iubi
iubesc eu atât cât se poate muri
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperișul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopții
rotind galaxiile morții.
Între noi cerul roșiatic îmbrățișează
umbre de vânt.
Îți scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogolește
prin delirul toamnelor.
mă strecor precum șerpii de apă
în singurătatea șuierătoare.
Îți beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă așez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demisol
zilele se recompun precum arta
sunt individualiste
nu există zile ci zilieri
nici orașe doar orășeni
nici poezii nu există ci poeți
care se scriu
simpli scribi ai orașelor de rangul al treilea
pentru că numai în orașele mici
poți zări arhetipul cuvintelor
te îneci în lumina unui timp vertical
și îți strigi aducerile-aminte
lumea aceea de 7 ori șapte care
vine năucitor de zânatică
să îți cuprindă nefericirile pervertite
în happy story
primele ore ale vieții sunt versatile
iau forma sunetelor și tonalitatea zborului
sunt zigzaguri peste monada cuvântului om
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Angi Melania Cristea, adresa este:
