Arkaye Kierulf

O floare

Ceva ne apără de prea multă durere. De exemplu: mormintele.
Rădăcinile ţărânii şi sângele roşu întunecat au grijă

Să acopere trupurile delicate, violate-ale iubirilor noastre.
Moartea e un mare secret, iar ploaia cu multiplele ei mâini

spală străzile, împinge urâciunea-n canalele morţii mereu uimite.
Diafragmele automate-ale ochiului nu dau niciodată greş,

e vorba de-o curtoazie-a limbajului. Tot ce intră-n camerele caselor
se apără de noi cu uşi masive de lemn

şi cu ferestre grijuliu închise. Orice a fost spus sau făcut,
noaptea se va grăbi, nerăbdătoare, să ştergă totul.

Iar moartea ne va proteja întotdeauna
de magaliticile promisiuni ale soarelui:

Mâine, aceeaşi zi.
Mâine, aceeaşi zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Arkaye Kierulf, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!