Auurel Chiorean

Al tău cuvânt

Al tău cuvânt mi-e rugăciune
şi sticla pietrelor mi-e zarea,
în mine atingeri au un nume
şi şoaptele îmi sunt visarea.
Sunt om, am creştetul cuvânt,
sau pom la margine de crâng,
pesemne sunt chiar şi pământ,
stau şi mă întreb, pe cine plâng?
Sunt om, tu şoapta mea visare,
necunoscutul ţărm, ţi-e vina,
ascultă-l, poate fi chemare,
din el te plouă azi, lumina!
Nu suntem jertfe, rit carnal,
nici rugi în ceruri plutitoare,
dar ne iubim, etern, fatal,
la flacăra de lumânare.
Suntem şi timp, suntem cuvinte,
suntem şi zi, suntem şi noapte,
visări din taina cea fierbinte,
cu îngeri ce-au căzut în şoapte.

poezie de Auurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!