Bogdan Nicolae Groza

Marte despre Venus

ce ironie... tu de pe Venus, eu de pe Marte
şi totuşi azi sunt nevoit să vin de departe
să-ţi ofer flori de 8 al lui Marte
de ce nu există şi un 9 al lui Venus?
să mă cauţi cu bomboane şi să vezi că nu-s
nici pe jos nici pe sus ci pe undeva prin zodia Uranus
să-mi zici: "la mulţi ani din partea tuturor femeilor
de pe planeta cochetelor şi mult drăgăstoaselor"
apoi să mă pupaţi dulce, dulce, frumoaselor...
ah, flori la ea la ele şi la tine
neolatine, nelatine
lalele olandeze, trandafiri japonezi, glicine
industrie horticolă înfloritoare
pentru doamne domniţe şi domnişoare...
de atâta parfum şi aromă de lămâiţă
cred c-am să mă-mbăt criţă,
hai mai cheamă înc-o leliţă
s-o fericesc şi pe ea
cu o floare de nu mă uita
şi apoi gata tot anul vei face tu naveta

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trairi contradictorii

In mine am doar sentimente desfigurate...
Iubirea o confund cu ura,
Frica de viata imi clantane gura,
Si ma hranesc cu trairi importate.

Nu mai stiu ce-i rau si ce e bine,
Nici ce e urat sau ce e frumos...
Intregu-mi suflet buruienos
Pluteste confuz printre identitati straine.

Mi-s sentimentele desfigurate
De-atatea trairi contradictorii...
In mine joaca doar actorii
Ce au roluri mici si neinsemnate.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de Andra Mihaliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei care o să plece

Chiar dacă plouă şi-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
Ascuns acum de nori de ebenin
Ce încearcă soarele iar să mi-l înece

Şi toamna asta ştiu că o să plece
Lăsând în mine urma-i de canin.
Chiar dacă plouă şi-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin

În visuri nimeni nu mă poate-ntrece...
Am şi acum acelaşi suflet adolescentin
Să cred că dincolo de gându-mi fulgarin
E veşnica mea vară ce nicicând nu trece
Chiar dacă plouă şi-i destul de rece.

rondel de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un joc de copii

Un fel de allegro îmi încetineşte vârsta
E ca un joc ingenios de copii...
Care număr e mai mare 4 sau 5,
cinci sau patru?
Şi cum le legi ca să-ţi dea jumătatea lui 90? -
Cifră la care visez să ajung la maturitate completă

Nu mai am grabă în trăirile-mi personale
Îmi trăiesc prezentul în fâşii de vise ornate cu iubire
Bradul meu lăuntric e plin de globuri multicolore
Care glob e mai frumos? Cel în formă de inimă
Sau cel ce irizează cerul în idile neîncepute?

Nu simt nicio diferenţă între zborul trecut
Şi cel de acum când încep al 45-lea raid
Printre oameni, lumi şi visele-mi juvenile
Am tot atâtea naivităţi ca şi acum un an
Ca şi acum 5 ani, ca şi acum 30 ani...
Care naivitate e mai frumoasă dintre cele vechi şi noi?
Cea dintr-un eu adolescentin sau cea ce mă însoţeşte acum?

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos de trăiri

nu am nici azi chef să schimb lumea
las asta pe seama politicienilor, liderilor religioşi, îndragostiţilor,
laureaţilor premiilor Nobel în literatură sau mai ştiu eu în ce...
să mă schimb pe mine şi lumea mea interioară
asta e tot ce contează...

uneori o carte bună şi un tril de păsărele
sunt cele mai mari fericiri pe care le poate avea omul

nu am azi chef să mă înalţ mai sus de constelaţii
las asta pentru ziua când îmi voi fi îndeajuns de mult de prisos
şi atunci voi explora frenetic toate galaxiile
când mă voi transfigura într-o licărire de stea

uneori e de ajuns să-l asculţi pe Bach
pentru a arunca o ocheadă paradisului

azi am chef doar de poezie în forma ei cea mai frustă
să creezi din nimic versuri, să adulmeci din neant cuvântul nefixat
să fii un mic creator pe lângă marele creator

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardelenisme

nori dubaşi, feştiţi c-o dâră
de negreală, cam o ţâră,
şi-au îmburdat iar peste mine
apile lor anodine.

tropotind prin stropi de ploaie
ţurăiesc printre altoaie...
când buiac şi când fălos
şi n-am bai că sunt apos.

nici o hibă n-oi ave!
şi n-ascult cele voroave
care-mi zâc c-oi fi beteag
dacă îs prea feleşag.

io mă mai mădăresc oleacă
până norii negri pleacă...
că mi-o fo hia de rafală
dup'atâta năbuhală.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avid ating amiezile

am amintiri amorţite
absolvind acalmii abisale
asteniile ard adumbrite-
apele ascund aritmii axiale.

avid ating amiezile albastre
aud asonant aleanul arhaic
agitând adormitele astre
amestec aurore. adverbial. alcaic.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un nai ce respiră

atâtea ploi tomnatice îmi înfrigurează trăirile difuze
ca un nai ce respiră gândul mă poartă lin şi încet
înspre locurile calde din mine care cântă a dor
aerul mi-e tot mai ars şi simt o ciudată sete -
beau un strop de ploaie şi mă înnorez
fără soare azi - îmi zic resemnat -
putere n-am - parcă-s atonic...
voi străbate ziua printr-o
clepsidră fără nisip
şi caut acel zbor
lăuntric şi calm
ca şi seninul.
că iar mă
înaripă
aripa
ce o
am

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuz şi buimac

Miami mă strigă: "Bogdane, hai la mare,
că am plaja plină de domnişoare!"
Visez că-s acolo... am deja pielea sărată şi udă
Şi în faţa mea, pe-un pled, o tipă se-ntinde nudă

îmi cere s-o ung cu bronzol pe spate
si-n mine, timid, inima tare-mi bate.
un pas şi încă unul. Ajung lângă ea
şi calea spre paradis nu mai este grea.

Brusc mă trezesc din somn confuz şi buimac
şi-un gol imens simt în stomac...
Gata, îmi spune destinul zâmbind cu capriciu,
Ia-ţi micul dejun şi du-te la serviciu!

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De un fel de nerostire

întotdeauna începutul e cel mai greu în toate.
ca să poţi continua povestea - oricare ar fi ea -
îţi trebuie un punct de sprijin să poţi răsturna pământul...

de un fel de nerostire ai nevoie câteodată
pentru a spune primele impresii despre viaţă
şi apoi să trăieşti clipa tresărind...

uneori mă aşez între lume şi gânduri
aşteptând emoţia creatoare de inspiraţie
ca să pot zbura cu aripile crescute înăuntrul meu.

câteva absenţe de sine sunt necesare
ca visurile să devină realitate
pentru că numai cu inima poţi vedea limpede
chiar dacă uneori ea e orbită de dragoste

în rest, e de ajuns să trăieşti între ani
să te copilăreşti în voie, ori de câte ori vrei,
să ştii că meriţi totul fără să ceri nimic,

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!