Poezii de Cătălina Crețu
Drumul spre mine
Mi-au înmugurit rănile de-atâta ninsoare,
Fug înspre mine și cad în picioare,
Mi-a înghețat lumina pe-o pleoapă,
Pe cealaltă, întunericul e apă.
De-atâta floare, frunzele mă dor,
Durerea se-adâncește-n ochi de cal.
Sub clopote, copite, umbre mor,
Sfârșitul se apropie de mal.
A-nceput și timpul să miroasă a gutui,
Rugina visului s-a-ngroșat,
Pământul e ca zmeul, ca zmeul nimănui,
Venit din apele ce-n tâmplă îmi bat.
Din lacrimile pietrei, nuferi cad
Și-n ochiul verde-al iernii curge-o noapte,
În somnul ce îmi este rai și iad
Aș vrea să mă zidesc în mii de șoapte.
poezie de Cătălina Crețu
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Cătălina Crețu, adresa este: