Cătălina Marincaş

Ca şi cum cineva ar fi apăsat din greşeală tasta "space"

pe banca de lângă lac
stau lungite la soare
3 pisici cu ochi albaştri
un fluture le dă târcoale
curios
ca un licean naiv
care citeşte cărtărescu în nopţile de vară

aerul te îmbată cu-n miros de tartă cu mere
prin geamul cu perdele cochete
doamna Ene salută poştaşul
îi face cu semn discret cu ochiul
şi continuă să fredoneze romanţa fără ecou

în tramvai
pe scaunele portocalii
doi copii îşi împart cartonaşele cu fotbalişti
vatmanul fumează o ţigară
zâmbeşte din când în când
opreşte la operă

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul meu

în oraşul meu străzile sunt mov
la fiecare intersecţie
un baobab
din care atârnă semafoare
clădirile sunt îmbrăcate în iederă
pe cutiile poştale se cuibăresc ratoni
e ca şi cum natura ar fi pus stăpânire pe aşezările omeneşti
copiii se joacă desculţi
pe malul râului
schimbă pietricele scoici şi cochilii
adună apusuri în ghiozdane
unul mai colorat decât altul

în oraşul meu cărţile se citesc de plăcere
oamenii au timp să asculte
să iubească
fără frică
fără grabă
e ca şi cum natura ar fi pus stăpânire pe simţirile omeneşti
ar fi instaurat o altă lege

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimitate

în mansardă miroase a whisky
pe masă albume cu edvard munch
te regăsesc în fiecare pată de pe şevalet
în cutiile cu vopsea
în pensulele căzute aiurea
în mucurile de ţigară
în ibricul de cafea
în lumina îngheţată în geam
în aşternuturile de bumbac
în vinilurile aşezate frumos pe raft
în cămăşile cu dungi
în periuţa de dinţi
în papucii de casă sub formă de dragon
în beţele telescopice pentru drumeţii
în cutia cu diafilme
în ursuleţul polar
în mişcările leneşe ale pisicii

şi totuşi azi
eu mă simt o străină

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

urlet de lupi
între noi pădurea
ce duce pe umerii săi o lume mută

o altă noapte de august
cu frunze ce se încolăcesc în jurul gleznei
şi muşuroaie de cârtiţe mari cât o lună căzută pe pământ

"când o să te saturi de aceste expediţii nocturne?"
"hai mai bine să luăm cortul roşu şi să fugim la mare"
"mi-e dor de piele arsă de soare"
"buze sărate"
"şi ochiuri prăjite pe nisip"
"acolo putem relua romanele lui murakami"
"sau construi din origami pisici"
"acolo putem uita vârstele noastre"
"numele"
"fricile"
"presiunile sociale"
"joburile şi şedinţele lor"

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză galbenă cu pete metalice

e exact ca şi când apeşi pedala de acceleraţie până jos
şi-ţi simţi tâmplele pulsând nebuneşte
ca nişte bancuri de peşti ce vor la suprafaţă
să scape din adâncurile umede
cleioase
şi reci
sus înspre lumină
sus înspre culoare
sus înspre zei

muzica se loveşte de geamurile maşinii
- e ca un căţel neatent -
se desface în note pe care mi le agăţ la urechi
le prefer în locul cerceilor lucraţi manual
expuşi la vânzare duminica în piaţa unirii

de o parte şi de alta a şoselei
câmpurile de rapiţă se întind extenuate de prea mult soare
invadează treptat ambele benzi de circulaţie
roţile

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roboţi

iarna când toate câmpiile sunt albe
lupii sunt mai sălbatici ca niciodată
urletele lor despică noaptea în două
o jumătate blândă şi omenească
alta demonică şi aspră

copacii se sparg în bucăţi de sticlă
planeta sângerează în o mie de locuri
oamenii îşi smulg pielea
carnea roşie înfloreşte ca o lalea în aprilie
în ochi li se adună stele din alte galaxii
picioarele caută sprijin înspre adâncurile pământului
braţele se agaţă de stâlpii de telegraf
oraşele dispar în beznă

inimile rămân fumegând
ca nişte bucăţi de cărbuni
înspre care întind mâna
roboţii să se încălzească.

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şamanul

îţi desfac coşul pieptului
ca să plantez mentă între plămâni
aşa pielea îţi va fi mereu aromată
ochii ca piatra de jad
iar inima
inima va pulsa în ritmul naturii
toate apusurile se vor aduna în braţele tale
ca nişte femei ameţite de prea mult gin

anotimpurile îţi vor fi călăuze
te vor purta peste toate cele şapte continente ale lumii
îţi vor lăsa urme adânci pe faţă
pe braţe
pe tălpi
toate animalele îţi vor pricepe glasul
şi respecta tăcerea

vei fi asemeni unui şaman fascinant
ce calmează furtuni
uneşte oameni şi iubiri

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!