Camelia Buzatu

Cât cer încape într-o inimă

În orizonturi depărtate ar vrea sfiala să-şi aprindă
Când adevărul chipu-şi frânge în ochii ei ca-ntr-o oglindă,
Ca o nătângă a simţit şi a iubit doar în tăcere
Neliniştită-această mare ce-ar vrea să-i fie valul miere.

Atunci când nimeni nu se-aşteaptă să fie iarăş atacat,
În pânze dese de păianjen iubirile-i s-au agăţat,
Şi câte taine prinse-n plasă, doar intervenţia divină
Mai poate cântări cât cer încape-n ea şi câtă vină!

Când patru mâini împreunate îşi spun poveşti despre păcat,
E frumuseţea ei enigmă atât de greu de judecat,
Dar cine-a hotărât s-o frângă ca pe-o pâine aburind
Şi pe pleoape să-i aşeze această hartă tăinuind

De câte zvârcoliri mai poate să aibă parte valul ei,
Câţi paşi ar mai putea să-adune când spinii morţii-atârnă grei
Pe fruntea prea ades lovită de zidul dur de neputinţă
De-a nu iubi până la capăt, strivită-ades de necredinţă.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

I-am întrebat pe toţi dac-au mai auzit de mine
şi toţi au spus"nu"
doar cupa ce avea pe fundul ei un pic de vin
a spus
priveşte
abia acum ne-am pupat
pe buza ta de sus încă dansează din buric nemărginirea
în picătura mea de vin
rămasă e esenţa ta eternă
priveşte
eşti aici
doar forma ta de lut dispare
acum eşti cea dinainte de născare.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această Nova Terra

Dacă ţi se va face cu totul şi cu totul dor de mine,
mai întâi trasează-mi cu un marker un chenar pe suflet,
ca la matematică desenează două mulţimi,
mulţimea tuturor lucrurilor care mă alcătuiesc pe mine, intersectată cu mulţimea lucrurilor care te alcătuiesc pe tine.
Haşurează cu roşu această Nova Terra,
zbătându-se-n aer un gând de iubire,
aici îmi vei construi casa,
pereţii- văruiţi cu alb,
să putem vedea cum dansează iluziile până la epuizare,
atârnată de tavan o speranţă,
doar-doar vom întrezări limanul.
Nu-ţi mai ţine capul în mâini,
parcă te ştiu din istoria pământului,
eu nu voi pune inelarul la gură, nu mă simt stingherită,
cu aceeaşi gingăşie cu care te spăl pe gânduri îţi voi adormi pântecul,
cu aceleaşi degete cu care răsfoiesc biblia îţi voi căuta prin gânduri,
gura care rosteşte rugăciuni va fi totuna cu gura care zideşte viaţă nouă în betonul armat al noilor vise.
Poţi s-aduci liniştea înregistrată pe-o placă de patefon,
s-o ascultăm ca pe o muzică înceată,
s-aduci orice... vei putea,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amară doctorie

Ce amară doctorie, mi-ai luat sufletul să-l bei,
Ca o ultimă scrisoare a pierdutului acasă
Ai lăsat licoare-n cupă, gânduri cu miros de tei
Depărtări cu gust de fiere, zboruri frânte ce m-apasă!

Ţi-au rămas săruturi tandre între buze ferecate,
Spre apus când le-ai dat drumul într-o taină au pătruns,
Le-aş fi îmbunat cu pâine şi cu vinuri negustate
Ca o văduvă căzută lângă un mormânt ascuns.

Când în trup îmi va-nflori dor de legănate lanuri
Nu lăsa singurătatea să-mi fie secerător,
Chiar dacă-n oglindă par toamnă atârnând de ramuri,
Sufletul îşi cere dreptul limpezirii-ntr-un urcior.

Nu-ţi voi da, însă, privirea, căci sub pleoape se mai zbate
Tremurând înfiorată o bucată de lumină,
Vrea-n înalturi să mai ducă precum un Sisif, în spate
Prăbuşirile-nserării ce-o pândesc dintr-o ruină.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg înrămat

În mijlocul casei copilăriei cu lut pe jos
am sădit un copac,
acum pot să mă plimb prin toată pădurea!
O pasăre cântă-ntruna o melodie de inimă îngenuncheată,
cu tot cu flăcările în care şi-au aruncat umbrele
ţigăncile s-au strâns în luminiş sub lampa cu gaz.
"Desântă-mi tu fato,
descântă-mi de dragoste învrăjbită,
orânduieşte-mi un alt destin în oglinda timpului,
vreau să-mi fac loc sub umbra florii castanului,
ca-ntr-un marsupiu să dorm,
în cântecul moale al păsărimii,
fugară din amurgul înrămat".

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta frământat

Ţi-au intrat crăpăturile mâinilor
în pâine,
mamă,
de-atâta frământat
cu lacrimă şi miere
inima ţi s-a adâncit în alb
genele ţi s-au odihnit pe rumeneala ei,
chiar dacă troienele se ridicau
mereu tot mai ameninţătoare pe la tâmple
nici măcar ploile
ce-ţi murdăreau cerul sufletului
nu-ţi făceau pâinile mai amare,
cu toate că încet încet
deveniseşi rana unui tăceri
atât de mică
printre înţelepciunea altor tăceri
încât ştiam că
nu vei mai avea niciodată dorinţe!

poezie de Camelia Buzatu din Spinii secundelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruinţă târzie

Am murit cu lumina aprinsă în gânduri,
mirosea stins aici, a aripi căzute şi a biruinţă târzie,
nu mai aveam nimic de făcut până la sfârşitul lumilor,
eram toată planeta acolo,
avusese loc unirea ţărânei cu sufletul,
după aproape o mie de ani de viaţă Adam murise,
Eva murise şi ea!
Unii răsfoiau numărul special dedicat morţii lui Isus,
Iudeea, locul unde pământul dăduse trei roade pe an
era prezentată aci drept potenţială ţintă de vacanţă.
Eu mă apucasem să citesc telegramele pe care nu le primisem niciodată,
mă gândem că mi-ar plăcea să-mi întâlnesc îngerul păzitor,
să-i propun să mergem undeva unde se mănâncă bine şi se bea,
să-l privesc cum îşi adulmecă în farfurie viciul lumesc
ca un câine când găseşte o cioară otrăvită,
dar decât să moară de foame,
mai bine...
Să-l bat apoi pe umăr, să simt sub degete locul acela unde lumile se întâlnesc
iar nimicul aruncă în dreapta şi în stânga spuma tuturor lucrurilor.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Psihiatrul meu mi-a spus
că n-ar fi trebuit să am vocaţie de poet.
În primul rând am văzut lumina zilei într-o clasă socială improprie
unde lacrimile ca şi rugăciunile erau păstrate într-o cameră a sufletului
mai mereu încuiată,
deci nu puteai plânge pentru orice
nu te puteai ruga pentru orice.

În al doilea rând
inima mea fusese modificată încă de la naştere,
fiind doar un ciob dintr-o oglindă
în care era imposibil să mă pot privi întreagă,
acesta fiind motivul real pentru care mi-am scris poemele pe frânturi de lume,
pe petice de primăveri grăbite,
pe câmpuri de zăpadă ori
le-am presărat prin nesfârşitele păduri siberiene.

De fapt
am descoperit că tot ce ştiu psihiatrii
e să-ţi pună întrebări despre copilărie.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tata, niciodată

Cât de greu îi era să nu imite,
uneori nu-ţi permiţi nici măcar luxul de a fi cel mai grozav nimeni dintr-o rază de la becul unui gang!
Să reuşeşti să stai într-un picior
cu ochii închişi, fără să te clatini.
durerea resemnării să atârne pe taler tot atât cât un kilogram de aur!
La un asemenea preţ scăzut al vieţii nu-i mai rămăsese decât laţul îngrădirii,
adoraţia oarbă pentru câmpurile cu maci pe care le înrăma în fiecare vară pentru mama,
l-a alungat pe tata sub capacul oraşului.
Voia să depună o coroană la mormântul singurei lui iubiri
aşa că i-a îmmpletit una din străzile cele mai frumoase.
Spre bătrâneţe şi-a îndreptat atenţia spre singura lui vocaţie,
se aşeza la fereastră şi picta nebunia,
n-a reuşit niciodată să combine două nuanţe
nici să se strecoare în labirintul vieţii cu adevărat.
Mama l-a aşteptat până şi la intrarea în veşnicie,
ar fi trebuit s-o ajute să-şi ridice speranţele colbuite,
cum se ridicau şi făceau câţiva paşi,
se împleticeau şi cădeau într-un scâncet de nou născut.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Am păcătuit
da
recunosc am păcătuit
cu toţi cireşii satului m-am iubit
i-am ademenit
fără nici o remuşcare
cu braţele-mi nesătule i-am cuprins trupul
nucului din curte
de cincizeci de ani împreunat cu poarta
şi
Doamne
chiar dinainte de-a exista de câte ori m-am sărutat pe furiş cu cerul
m-am lipit de el
am cântat în el
iar acum iată îi port cocoaşa
îndurare dar
pentru răvăşirea mea
n-am vrut decât să-l învăţ graiul sângelui!
Da
ştiu şi recunosc,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!