Camelia Opriţa

LuroN

Uneori e jucăuş,
Durduliu, şi e de pluş.
Ţine soarele la uşi.

Poţi să-mi spui tu mie,
Ce-ar putea să ţie
Soarele-n tichie?

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com, din cartea pentru copii Poveşti din Călimară
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Camelia!

Ţi-am spus pe nume pentru că devii mai înţeleaptă pe clipă ce trece.
Preţul prospeţimii mele este înţelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de preţios e acest lucru.
... Şi să ştii că nu sunt supărată că eşti mai frumoasă ca mine,
poate într-o zi stropii de ploaie vor fi albaştri şi...

Eşti la fel de frumoasă cum eram şi eu în vremurile vechi...
Ce sunt vremurile vechi?
Vremurile vechi sunt poveştile.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem dintr-un timp tăcut

Inima mi s-a frânt...
Şi când s-a frânt s-a făcut linişte absolută.
Timpul a tăcut.
De atunci nu te mai caut.
Nu că nu mi-ar păsa:
Îmi pasă mult,
Dar trebuie să merg mai departe
În timpul ăsta tăcut.
Nu mi-a lipsit ceea ce ai arătat că eşti,
Mi-a fost dor de ceea ce credeam că eşti.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal
Adăugat de Georgiana@D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rază De Soare

În ploaie sau ninsoare,
Îmbrăţişarea mamei
Este caldă şi învăluitoare
Ca blânda rază de soare.

poezie de Camelia Opriţa din Poezii Pentru Copii La Castelul Regelui (8 martie 2018)
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-L percepe pe Dumnezeu

A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o carte nescrisă

Iubirea este o carte nescrisă pe care poţi s-o pui la piept sau în locul inimii; o scrii cu ceea ce îţi lipseşte cu ceea ce ai sperat, cu ceea ce te-a rănit, dar care se vindecă tot prin iubire. Nu trebuie să iubeşti numai pentru simplu fapt că şi celălalt te iubeşte, iubeşti pentru a exista Şi mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor: Dumnezeu a coborât până acolo, să-ţi arate că neputinţa ta e doar o rană pricinuită de un vânt trecător.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele? (25 decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mozaic de anotimpuri

Dragostea este un mozaic de anotimpuri care se completează cu revărsarea tuturor florilor într-o singură bătaie a inimii; ea te face să trăieşti mai presus de orice. Pentru că este capacitatea tuturor simţurilor profunde ale omului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (25 decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş putea înţelege Universul fără tine

Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
şi aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferinţa ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârşească într-o dimineaţă rece sub o frunză îngălbenită.

Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, mă ştergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit să umble pe apele pământului.
Nu aş putea înţelege centrul universului fără tine
cum nu aş fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închişi.

Mi-ai spus odată să-i închid la suferinţă, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci să îndur orice rană a vieţii.
Ştiu că apele pământului se unesc

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om...

Iubirea este nu numai un adevăr, este în acelaşi timp şi identitatea omului care îl defineşte ca om şi-l face unic în lucrarea divină. Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om, acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Universul Iubirii (25 decembrie 2005)
Adăugat de Elena Vlaici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţii lăuntrice

Structura esenţială a frumuseţii lăuntrice
Vine de la Dumnezeu.
Primeşte–L pentru a-ţi spulbera ecoul cenuşiu
Şi elibera din singurătate.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!