Camelia Opriţa

Pământul

marţi, 17 martie 2020

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria trece între două jocuri copilăreşti...

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Şi toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveştile spuse de ea.

Mă joc cu alţi copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa –
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilăreşti.

Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Şi vor fi fără sfârşit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile îşi lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

27

O floare de aţă
în trei culori,
alta e de gheaţă
cu ochii de nori.

Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.

Alte-nfăşurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.

Ceasul în cetate
bate ora, bate –
este... şi jumate,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rază De Soare

În ploaie sau ninsoare,
Îmbrăţişarea mamei
Este caldă şi învăluitoare
Ca blânda rază de soare.

poezie de Camelia Opriţa din Poezii Pentru Copii La Castelul Regelui (8 martie 2018)
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini şi soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viaţă şi moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Ţineam cu o mână
păpuşa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă muşca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii - florile vieţii

Într-o zi până şi războiul
se va pleca în faţa poeziei,
iubirii de frumos,
plânsului nou-născutului.
Oamenii nu sunt doar florile vieţii,
ci şi rodul iubirii.

poezie de Camelia Opriţa din Ecce homo (martie 2022)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

( Cântec )

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Constelaţii Diamantine - Revista de cultură universală - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo - Invictissime

Dragostea nu face rău.
Este cheia către împlinirea deplină.
Numele ei este Victoria.
Cine o cinsteşte va avea slavă,
cel care o dispreţuieşte va pieri.
Îi place să fie răbdătoare şi generoasă.
Nu cunoaşte invidia,
şi nu se laudă.
Cel ce iubeşte,
Nu îşi caută propriul interes
Şi iartă greşelile celuilalt.
Este întotdeauna
Înţelegător,
Încrezător,
Rabdator.
Nu se uită la lucrurile vizibile,
Ci la cele invizibile.

Acestea sunt regulile din spatele marelui puzzle.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din volumul, Între Glorie şi Decadenţă (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

LuroN

Uneori e jucăuş,
Durduliu, şi e de pluş.
Ţine soarele la uşi.

Poţi să-mi spui tu mie,
Ce-ar putea să ţie
Soarele-n tichie?

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com, din cartea pentru copii Poveşti din Călimară
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poezie publicată în Revista săptămânală - Flacăra a lui Adrian Păunescu - Iulie, 2021 (martie 2020), traducere de Radu Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!