Camelia Opriţa

Furt

A fura înseamnă a lua ceva care nu este al tău,
împotriva voinţei proprietarului.
Şi dacă cineva fură coperţile şi pasaje din cărţile publicate de autor,
înregistrate la Biblioteca Naţională a României
pentru a le posta pe alte site-uri înşelătoare în interesul său financiar,
(aşa cum se arată în linkul de mai sus),
se numeşte în continuare F U R T.

Dragi vânători fără "chip" vă informăm:
Cartea este ''protejată'' de un sistem de alarmă
numit:
Ambiţie.
Aprobare.
Aventură.
Bucurie.
Căldură.
Capacitate.
Dragoste.
Omenie.
Stima de sine

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Agonia.ro sau WordPress.com (6 septembrie 2021)
Adăugat de Radu Tudoran Maiorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două distanţe de o frunză

Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni
Când ţi se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus şi vrei să taci
Roteşte-ţi inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeieşte
Pentru un sărut
Urcându-ţi buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când
Două distanţe de o frunză

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două distanţe de o frunză

Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni

Când ţi se urcă sufletul pe aripi moi

Până la ceruri

Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă

Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor

Cum se-nfierbântă frunzele moarte

În vântul răsucit al toamnei

De parcă ar fi aripi de stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zâmbetul adânc al primăverii

Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii,
mi-au deschis dorinţa de a-mi umple golul fiinţei
cu zborul.
În jur e metafora neastâmpărului –
mugurii au libertatea de principiu
şi primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranţă,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă căţăra pe nori,
şi sângele mi se face muguri.
Deşi plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Suntem ca nişte mine rătăcitoare în oglinda apelor,
pregătiţi să lovim fără milă pe acela care ne deschide uşa.
Ucidem dragostea, salvându-ne orgoliul,
îngropăm adevărul şi cultivăm minciuna.
Întorşi din rătăciri, ne înclinăm cu ochii plânşi în aparenţă,
săpând cu foamea noastră după adevăr.

poezie de Camelia Opriţa din Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănătos într-o lume bolnavă

Coronavirus, o barcă în care suntem toţi
şi nimeni prezenţi la apel,
miza este viaţa.
Dacă din acest destin
se naşte o legendă,
s-a meritat să fiu
sănătos într-o lume bolnavă.

poezie de Camelia Opriţa (20 martie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile

În Dumnezeu se găseşte
Adevăr,
Înţelepciune,
Libertate,
Iubire,
Iar El din toate acestea a clădit omul,
Şi i-a dat anotimpurile;
Toate la rândul lor au fost date timpului.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!