Cecilia Costache

* * *

sunt
atât de departe
încât
îmi văd
sufletul
ca o floare
de portocal

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din luciditate te trezeşti
mai greu decât din beţie
(poate niciodată)

ne înghiţim unii pe alţii

când ne scoatem afară
aproape că nu ne mai recunoaştem
de atât întuneric

negrul se potriveşte oricui

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poate că a fi înseamnă să nu mai locuieşti nicăieri,
aceea este casa ta,
în centrul singurătăţii tale
care te-a dat afară.

Până la urmă, Dumnezeu
a găsit o iesle, nu o casă.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De cine ţi-e frică, Dora?
Ai văzut tu scorpion
să se teamă de nisip?!

Oamenii vin şi pleacă,
au în buzunare tot felul
de reţete pentru viaţa veşnică.
Uneori un demon caucazian
coboară şi le pune în palmă
două trei boabe de cafea prăjită. Ei închid
ochii, îşi aprind o ţigară şi trosnesc în dinţi cafeaua. Oricum
somnul nu va veni niciodată,
aşa că trezia asta a ta nu mă sperie. Am în
buzunar câţiva bănuţi
culeşi de la un mort,
pe care o să-i pun sub o pernă inutilă.

Şi oricum peste tot e nisip.
Nisipul nu face niciun rău
dacă închizi ochii.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbim prea mult
pentru nişte oameni desenaţi
şi nu putem spune nici măcar
că suntem din hârtie
ca avioanele

aş putea vâjâi prin aer
în timp ce-mi
vorbeşti despre inimi adevărate
dar între noi e atât spaţiu alb
pe care ai început deja
să-mi desenezi moartea

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Jucăriile nu le-am luat în serios.
Doar jocurile.
Aduceam de afară
buchete mari de nebunie
necunoscută.
Deveneau periculoase
ca o mare furtunoasă.

Iar marea mă iubeşte
ca pe o fereastră spre nisip.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am trăit ca o casă lângă calea ferată

din când în când apărea
câte o pereche de fazani

crescuseră nucii

mă trezesc în fiecare noapte
la aceeaşi oră
să visez

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ai văzut vreodată o
rândunică luptându-se cu
aerul pentru o idee? Ai
crede că se joacă.

Fii atentă, Dora,
în nordul rafalelor mari de vânt
moartea creează dependenţă.
Ca un poet.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru păstrarea căluţului de lemn

ana a crescut într-un pătuţ
cu ziduri îngenuncheate
spre dimineaţă toate păsările se trezeau
să-i asculte respiraţia şi laptele din cerul gurii

fiecare ramură fiecare frunză fiecare mamă
se face zid şi se dărâmă până dimineaţa
toate anele zboară spre cuiburile cele mai înalte
cele mai nezidite
să crească prunci în pătuţuri cu aripi de lemn

dormi

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât ne mai ţine Dumnezeu

Dacă aş dormi pe o piatră,
aş iubi piatra ca şi cum aş
fura un copil orfan şi l-aş
alăpta lângă foc.

Dora, prefă-te piatră! Pe
mesele săracilor. Acolo
îngerii nu au sare de
pus pe răni.
Se vor răsturna mesele
peste câini, vor tremura caii
păscându-ţi carnea
împietrită pe firul de iarbă.

Dacă aş pleca într-o
noapte, aş iubi întunericul
ca şi când aş rupe ultima
pâine în două: jumătate
copilului, jumătate dată de
pomană pentru mama

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!