Charles Wiles

Fericită vreau să fii

Când la mormântul meu vei sta
Copiii nu îi mai certa
Lasă-i să zburde zgomotoşi
Să mă mândresc că-s bucuroşi.

Când sub pământ mă voi afla
Nu plânge şi nu te-ntrista
Ci aminteşte-ţi cum râdeai
La glumele ce le-auzeai.

Iar la priveghi, fii guralivă
Să n-amuţeşti mâncând colivă
Ci bea şampanie, serbează
Râzi cu prietenii, dansează!

Şi dacă cineva jeleşte
Lasă-l să zică ce pofteşte
Tu ţine-un toast şi bea paharul
Fii veselă şi uită-amarul.

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Wiles, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!