Cipriana Tanu

Dulceaţă de smochine mov

Se prefăcu în soaţă Iubirea lângă tine,
Turnată-n chip de rază, răsfrântă pe neant,
Se-aduce de departe în sori, cu raiuri vine,
Vine să-şi culce păsări pe-un tu dezaripat.

Şi-atât de dulce-i ştreang la gâtul neiubirii
Cu lumea de sub noi cuprinsă-n vadul morţii
De-acolo-s alungaţi şi zori şi trandafirii
Nici stâlpii veşniciei nu-s de culoarea porţii.

Nici fructele luminii nu au întâietate
Iubirea se închină cu must şi steaua sus
Sunt valul tău aprins, delfine a nemoarte
Străbat zenitul nostru în lung şi fără-apus.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu fumează havană

Pe unde trec, de rănesc iarbă, pe urmele mele iarbă se ridică
Se ţes unghiuri de stele-n genunchi cu lărgime în glezna pitică

Ţi-am adormit în icoană alcătuire de crin, gură nepelin
Nu pot să mă despart de tine, nedulceagă simţire devin

Ţi-am deflorat nelinişti pe destin, spre tine pleacă poezia mea
Mi-e rând să beau triluri din mierle, să-nceapă zbor a exploda

Ţi-am adormit îngeri în rană, cea care năvălì cu-otravă
În porii larg deschişi pre tron cu-mpărăţiile-i în slavă

E timpul timpuriu de preatârziu să facem schimb de secundare
Încep foşniri să fumege încheieturi şi Dumnezeu să-ncapă în iertare

Nici vânt sub àripă nu mă mai doare, bâjbâindu-mi azurii
Şi nici trudind la neiubire mâini de zăpezi mă mai strâng

Pe unde trec, de rănesc iarbă, se ridică şi umblă iarbă
Cu roţile vremii împing la seninuri şi-ncep amurguri să fiarbă

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixir

aşează-mă în primăveri
statornicite în petale
că-n inimă îmi bat păreri
ca săriturile mortale

în golul nesfârşit ce-nghite
această stare ce mă soarbe
să beau din tine iar iubite
ca preotesele ce-s oarbe.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esplanadă de ninsori

Tu porţi aure deschise înspre cer, din taine vii,
Iar dragostea? ne-o spulberăm în aer sub aripe,
Îngeri îmi spun, nemoartea, că mă perinzi prin atrii,
Chiar umbra mea ţi-e-n casă, leac nopţilor din gripe.

Chiar drumul vechi din grindini îmi putrezeşte rece,
Un falnic tei mi-e suflet, şi n-are crengi deşarte;
Acum, că te aflai, rămâi, mai stai, petrece
Văpaie de seninuri prin harurile-mi moarte.

Atât de-aici simt forma-ţi, m-adie, mă împacă
Cu inima-mi plecată, nu numai ea, şi zborul,
Când mă-înşelam cu bezna, doar ea putea să-mi placă,
Lăsând iubirea seacă, cerşindu-ţi ţie dorul.

De mai trăiesc iar moarte, mi-e ultima dorinţă,
Îmbătrânit de îngeri şi demoni laolaltă,
Să-mi văd în tine chipul sorbindu-ţi umilinţă,
Să urc iubirea-n slavă, suflul să-ţi fiu din şoaptă.
..................

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Everest la ceruri

Îmi pare de rodire părul meu,
Se desolzeşte ochiul de ninsori,
Şi scriu cu numai fără ploi,
Duminică şi clopot, laolaltă.

Între stupină şi lăptuci de slavă,
Măcar că începui limba iubirei
S-o iubesc, "târziul lanurilor mele
Stele", zidesc un Everest de tu la cer.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expandabilă

Iubirea mea nu moare, ea singură-i ecoul oceanicelor zări,
Dă raiurilor roze, balsam, rod pe înalturi,
Mai curmă zbor de ciori, negreli pe depărtări
Ce îi umbresc privire cu-interminabilele-i salturi.

Eu nu sunt la apus, doar ziua, cu-a ei umbră...
Mă zămisleşte aur, purpură în veşmânt,
Lumina mea nu moare, ci-nfăşură de sumbră,
Pâlpâitoarei clipe, un lanţ de muguri sfânt.

Iubirea mea nu moare, nici moartea nu mă moare,
Azi numai nevăzutul îmi simte-mprospătare
Cu fericiri din duhu-mi şi albul drept splendoare
Căzând pe-aripa vremii ca strai de... mai mult soare.

Şi numai nevăzutul îmi simte norocoase,
Intrări de-arome-n piele cu vârfurile-ntoarse
Spre pulsuri îmbinate cu strălucirea-n oase
Când spadă-i este ploaie, când atrii îi sunt roase.

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În muzici lumina cântă

Nu vreau din tine decât clipa
Însingurării când nopţi albe
Suie mocnind pe carnea ta aripa
Falşilor îngeri chip de nalbe.

Nu vreau din tine decât valul
Să mă pot sparge-n piericiunea noastră
Oceane de săruturi, zorită să-ţi gust malul,
Din moarte să zburăm 'napoi eternitate-albastră.

Nu vreau din tine decât luptă
Să-ţi iau în răni şi-ultimă viaţă
- De neiubiri şi lacrimi suptă -
În sufletu-ţi mă-avânt Geneză, dimineaţă.

Nu vreau din tine decât nesfârşirea
- Cu marea ei de aştri te alintă -
Căci între noi, Coloşi de cer, ghid stă Iubirea...
Dau flori, cresc ramuri, Lumina-n muzici cântă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercuiri de flori

Nu pot atinge cerul, în schimb minunei mele,
Colos de suflet viu ieşit din strai de stele, da.
Iubirea mea, insaţiabilă ţi-adulmec lan de maci
Şi îţi golesc în mine răsăritul, suavă demiurgie

Nu pot atinge cerul, mă mir că sunt prea mic
Fur coaja lui cu gândul, ce-mi este treaz abia,
Iau calea veşniciei, cât pot îngrop Eden în ea
Şi-alintă mână trupul tău, astrul dumnezeirii mele

Miracolul iubirii te-a-nsămânţat lumină
În coaste şi sub pleoapă, prin risipiri de raze,
Înmărmuresc miresme şi-al inimii izvor
Se curge-n curcubeie, tresar urşii la poli

Căci noi si Preaiubirea, purtăm acelaşi chip
Iar pântecul respiră cu fericiri de pori
În părul nemurirei ne ducem traiul sori
Cu-Înaltul în lumină şi-ncercuiri de flori.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimal

Pe aici a trecut piatra vântului
Buza pustie tăcerea cuvântului
Ca şi cum mi-ar fi fost fără tine
Ranele înmulţite la şapte adâncuri

Pe aici a trecut negru de înger
Bătăile inimei tulburând vrie-i
Înrodind uscăciune din fructul
Năpustit humei cu àripa deasă

Şi-au vorbit ploile de vipii văzute
Căzute înaltului peste-un cer părăsit
Îmbrăcat în piele de flori
Şchiopătând de prea vesel un verde.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă

cum să te strig
când gerul tău
mi-e de asfixiere-n os?
loveşte iarna în capilare
ucise înaintea ei
de tine nemilos

cum să te zbor
când fluturul iubirii-i mort?
- neînviat ca altădată -
frământă palma ultim ort
cerşindu-te cu plată

cum să te iert
când de abis
mi-erai preaplinul?
abia descoperisem
cum e să-ţi odihneşti
nelâncezit seninul

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!