Poezii de Cipriana Tanu, pagina 9
Cântare 3
Îți vor crește vervene sub tălpi, iar rouă, ah, rouă le va spăla de drum lung.
Spăngi de ierbi vor tăia în ele oboseală prelung, un amurg le va fi pernă și scut.
Atunci vei vedea delfine, sfinți prefăcuți în trișori, toamne cu frunze de nuc late cât cerul rotindu-se în cădere, piruete de lumine.
Amintește-ți că ești una dintre ele.
Atunci vei știi că te-am iubit pe tine.
Din crucea mea lemnul se va întoarce în pădurea-i de tei ram cu balsam și umbră pentru miei.
Eu voi rămâne golită de mine numai cu inima ta decojită de piericiune!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele nevăzute
Revăd fericirea ce-a fost
- plecată-i pe chipul albului din zăpezi
irosire!
irosire!
Îmi surâde veninul în spate,
ultimele ploi, sângerările noi,
în veșnicia mea cu capul în oase stau înecate
ca și cum mi-au părăsit fluturii duhul
pentru un Rai de fum
pentru o talpă invizibilă
de răcoare pe un drum
spre Nicăieri
Ridică-te, Evo, și umblă!
piaptănă-ți părul coadă de galaxie,
înjugată-te la vecie,
poartă-ți rochiile deasupra genunchilor norilor
debarasează sânii de punțile de suspine
- ca de-o durere, rana lui,
i-ai plămânii cer și aer cu totul în vine...
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coline cu zăpadă
cântă amurgurile chitară
neguri intră în lemnul de tei
ca și cum ar fi prima oară
tăcerea coboară în miei
s-ar vrea mugurii în lemnul de tei
noi suntem pe deplin iarnă
dragostea începe să cearnă
toane peste zilele ei
ca și cum ar fi prima oară
trestiile plâng
păsări hotărâte să moară
umărul lor nătâng
timpu-i negru de viscolire
noptatici însingurăm un gând
noi doi de-ocolire
iubirii cu aerul sângerând
poezie de Cipriana Tanu din Prea mult rai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii fără norduri
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, așa cum știm, cu stângul,
Mi-a înghețat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colț de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Și-n talpa zilelor, spulber de beznă.
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.
De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aducere aminte
Mai simți, mai știi, auzi venirea nopții?
Celei în care mi-am lăsat laurii veșniciei;
De sete și de-înseninare, de zâmbet îți erau,
De-aducere aminte că ți-am fost prima oară
Lăsarea înserării-mi va plânge poverile din pași,
Vacarm ce o să-ți deraieze iarăși somnul,
E-atât de dulce chinul și-acest arbore ce-mi stă plin,
În loc de frunze, ramuri, suflet îngreunat de beznă
Mai știi, mai simți cum se rupea cerul, plânset în sfinți?
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor când îmi vei fi
Într-o zi
de dor când îmi vei fi
mă vor curta punți de suspine
nuntindu-mă cu beznă
Într-o zi
de dor când îmi vei fi
voi bea din guri de crini peline
spatelui ierbii Lună
Într-o zi
de dor când îmi vei fi
voi scrie / un dumnezeiesc de îngeri /
cu amintirea ta pe masă.
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iubirea ta
e-atâta viață în bobul de nisip
colos ți-e fluturele în stomac
iubirea ta mă vrea cu orice preț
să-i umblu oarbă prin rărunchi
iubirea ta mă vrea cu orice chip
aripele în ceru-i să-mi desfac
altoi de dulce-n pădureț
pulberi de stele vrac pe trunchi
a vieții noastre poezie arhetip
inima ta pornesc să o îmbrac
morții îi scriu adio pe îngheț
trec mierlele înot la mine prin genunchi
ți-aluneci depărtarea ca un schip
spre trupul meu de liliac
cu primăvara ta încep să mă dezgheț
zăpezile murdare plecându-se mănunchi.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezertori în celălalt
În mâna ta, poemele-s Acasă,
Destinul iau -năvalnicele-i versuri-
Zbuciumul meu, mantie roasă
De colții neiubirii, de-aiurea falsuri
S-a întâmplat ca să răpim lumină,
Să ne pictăm nudul cu frezii,
Să crezi că-s păsări care ies din mână
Și lasă-n schimb muzici amiezii
Străfulgerat în iriși de păreri
Auzi foșnind flutur în crisalidă
Ți-e tot mai foame de un ieri,
Mă lași cu-n rai de fericiri mai vidă
Mai pâlpâie, cum luna spre culcare,
În valuri de vibrare suflete-n bucurie,
Un iz de flăcări albe inundă "sărbătoare",
Armia îngerească, îmi dezertează ție.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezîmpovărarea
Mă despoi de țepii vremii, încrustări de ploi pe floare,
Mă dezic de rug cu neguri, încordat e să pocnească;
Mă dezbrac de lupii genii ce-au zăcut pielii ninsoare
Și mi-apropii zorii zilei, lungi otrăvuri să sfârșească.
Mă despoi de hoarde oarbe ce-am zis: - Doamne-s trandafirii!
Mă dezic de roșul negru ce mi-a adumbrit zefirii;
Mă dezbrac de adâncimea fără leac în dezertare
Și-o să scriu versuri pe aer cu-oglindire-n cai de mare.
Mă despoi de mine toată, de hidoasele-mi iubiri,
Mă dezic de risipirea îngerilor falși Luminei;
Mă dezbrac de neștiirea c-am avut prevară-n firi
Și mă scot de la blestem cum că i-aș fi soră Vinei.
Mă despoi de harul beznei, spulber deșirat corneei,
Mă dezic de planul umbrei cu sălășluire-àripei;
Mă dezbrac de cataclisme ce-mi pun piedici la condei
Și mă dau cu ochii-închiși neputreziciunii Clipei.
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu din Les fleurs de la tendresse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorurile
Ebluisante păsări, țes zării imense diademe,
Oceane de săruturi din buze mari de gând
Ieșite să te caute în absențe și să te cheme
Din ora când taci, când mă mistuie dor plăpând.
Mă zboară păsări de zi, ori poate că-s fluturi,
În fiecare vis mă urcă și mă coboară mongolfier;
Nu mai poate sufletul, desfăcut în confetti de fier,
Sus, jos bate anotimpuri, zilnic de la tine la cer.
Ebluisante păsări sorb din mine răsăritul,
Iadul tăcerii rămâne de moarte la locul lui
Rege, tronându-mi a adormire lutul;
Nu mai găsesc îngerii alinare decât în lacrimile nimănui.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Cipriana Tanu, adresa este:
