Constantin Anton

Lady - I

Bogăţia ta e fără dimensiune
Atâtea cristale Swarovski stau să cadă...
Te salvezi o, pradă pentru lume
În cucernicia îngerilor în prima zăpadă!

Eşti ca o mireasă pentru care
S-au însângerat mii de imperii...
Acum, te iubesc cu teamă, cu înfrigurare
Şi te ascund în miezuri de materii, Lady!

În spiritul sacrificiului meu suprem
Când aurul din lume nu se mai vinde...
Tezaure cu amintiri au ultim semn
Lacrima ta ascunsă în trupul meu, iubire!

Lady, ţi-aş dărui tot ce-i mai scump
Dar sufletul meu îţi aparţine...
Iubesc, mă tem – în tine mă întrup
Şi să mă ierţi când ard vechile destine!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady - II

Şampanie, aur şi caviar
Tangoul ultim, pradă vie...
Tu îmbrăcată în alb sumar,
Eu aruncându-mă-n propria beţie!

Muşc din buzele tale moi
Şi trupul tău se prelinge peste mine...
Atâtea patimi iar pătrund în noi
Încât se tulbură îngerii în mănăstire!

Un dans carnal fără de temeri
Pistoalele celorlalţi pe masă...
Tu aruncând speranţele de ieri
Sub rochia alba de mătasă!

... Şi cântă muzica, şi cântă aprins;
Ochii celorlalţi ard de invidie...
Mă prăbuşesc în vis, în vis învins;
De tine Lady, nici lacrima nu mai ştie?!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de singurătate

Mi-am luat copiii de mână
Şi i-am dus departe, departe...
Au simţit lumina cum se sfărâmă,
Cum viaţa devine-nceput de moarte!

I-am dus la cimitir, la cruci
Să atingă trecutul sub nuci
În cântecul amar de cuci
Acolo unde părinţii ţi-i duci...

I-am luat de mână şi le-am pus în palme
Lacrimi cu lacrimi (miezurile atâtor drame)...
Şi le-am spus să nu atingă umbre reci,
Ci doar amintiri vii prin poezii şi poteci!

... Şi tu, soţie scumpă, ţine-mă de mână!
Abisuri lăuntrice mă surpă mereu!
Vezi, viaţa mi-e tot, tot mai străină...
Iubit sunt doar de Bunul Dumnezeu?!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aş mai putea să-ţi ofer...
ce-aş mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îţi ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ţi spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! şi îngerii coboară din cer...
ţi-aş dărui viaţa mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ţi-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina înflorind sub tâmple

Cu ochii strălucind Credo-ului ceresc
Trecând prin torţe sângerânde
În mine totu-i Doamne sărbătoare
Lumina înflorind sub tâmple

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină sfântă

Mângâie-mă rană cu rană
Într-o iubire dulce riverană
Când valurile se surpă-n Înalt
Şi din Lumină sfântă îngeri cad!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodul

Cântă-n strana cea rece şi pustie
Melodul ce de viaţa vie a uitat;
Îşi împarte sufletul între dor şi trufie,
Nu spune nimănui nimic; e sieşi cenzurat!

Cântă şi surpă din cuvinte mereu
n-are decât liniştea de veci înainte;
Iubeşte rănile ce ard în Dumneyeu
Şi cade tulbure în oarbe jurăminte!

Melodul şi-a-nscripţionat pe lacrimi!
Comoara din ceruri azi, nevăzută;
A uitat de moarte, a uitat de patimi
Şi... josul paginii citite tainic tot sărută!

Melodul a uitat de mamă şi de tată...
E în pustiul cel adânc, vibrant;
Mai prelungeşte şoaptele c-o şoaptă
Şi cântă peste timp, ades însingurat!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore captive

Metafore captive în miezul poeziei ard
Sângele trufaş străluce azi în herald
Cuvintele de doruri pline se desfac
În visele aprinse în fastuosul Înalt!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul de rouă

Motto:
"Să mori nu este nimic,
înspăimântător este să nu trăieşti."

(Victor Hugo)

În adierea dorul dintâi
Visele ard în fâşii...
Miezul de rouă închide
Lacrima-n oglinzi fluide!

Departe de dor de iubire
Sângele e-n spinul subţire
Nevindecat de trufie şi fior
Tulburare în timp seducător...

Să nu răneşti miezul de rouă
Să nu împarţi lacrimă-n două
Când pleci tu dincolo de zare
Într-o risipă devastatoare!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracolul iubirii

... Şi te iubesc, şi te iubesc mereu,
Şi parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând şi bun!

... Şi te iubesc din zori până-n *serare,
Şi te iubesc nopţile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!

... Şi te iubesc în vremi de pace, de război,
Şi te iubesc prin vântul aspru şi prin ploi
Când seceta din noi nu ştie a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!

... Şi te iubesc ca un călugăr orb,
Şi te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoţii, ardoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!