Constantin Rupa

Calul alb

în salonul septic nr 23 sânii tăi
aduc turlele bisericii mai aproape
linia lor perfectă mă face să visez
că d-zeu e chirurg şi operează fără
bisturiu doar cu mâinile goale în
patul de lângă fereastră poetul costel
aşteaptă şedinţa chimio se ţine tare
nu varsă o lacrimă şi nici nu dă bacşiş
la doctori decât cărţile lui în 2 3 zile
va fi externat cu regim o va mai duce 2
poate 3 ani cu el împart zacusca şi amin
tirile tale primesc în schimb poezii atât
de luminoase că par profeţii uite aici
scrie că tu plictisită de atâta aşteptare
ca de istoria literaturii lui manolescu
te-ai hotărât să îl ceri de bărbat pe
primul necunoscut care îţi iese în cale
între staţia de metrou şi spital stai
liniştit mi-a spus poetul costel şi ime
diat a adăugat versuri în care eu mă

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne plimbăm cu liftul până dimineaţa

m-am întâlnit în lift cu o
damă avea rochie mulată şi
phiii patru picioare lungi
ca de gazelă un decolteu
atât de perfect că părea
decupat din hustler într-o
clipă atârnam de el ca un
alpinist pe everest nici
dânsa nu a stat locului şi
şi-a înfipt în mine unghiile
false până la coapse o doamnă
trecută şi neconsolată mi-am
spus din care nu mai ştii cât
este plastic şi cât imaginaţie
eşti bădăran a şoptit doamna
care îmi citea gândurile şi o
lacrimă i s-a prelins pe obraz
e drept nu mai sunt femeia
plină de nuri care se iubea
de 3x pe noapte cu boethius

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subconştient de poem

treceam prin subconştientul
unui poem mână în mână inimă
în inimă şi amândoi într-un
panamera decapotabil doar sâ
nii tăi rămăseseră în afară
ca un decor cu munţi şi ză
pezi între noi cuvintele fă
ceau cearcăne de atâta nesomn
în faţă drumul culegea flori
şi le arunca pe parbriz atunci
am văzut amândoi cum un pom
n. b. pomul cunoaşterii se apro
pie cu viteza mc2 supra 2 cu ca
re îţi voi descheia fermoarul
rochiei într-o cameră de hotel
accidentul părea inevitabil se
vedea deja pomul strigând făcân
du-ne semne ca o barieră de tren
brusc timpul a început să se di
late şi dincolo de fermoarul ro

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din nord

unde ne sunt zeii puternici de
pin şi stejar din care morţii
noştri ciopleau porţi cerului
tu duh al pământului lasă-i să
mă găsească să mă ridice din praf
şi iar şarpe tânăr să fiu căutând
printre crengi cuibul luminii
din nord lumina ce lasă pământul
transparent o dată la o mie de
ani mai fă-mă cântecul lor sălbatic
să-l cânt prin focuri să sar şi
ieşind din mine curat ca un prunc
să privesc cu dispreţ la cel care
am fost când mergând în genunchi
credeam că am aripi

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

9-11 & the escape room

în sarcofagul meu cât o
cameră de cămin printre
soţii imaginare sacrifi
cii ritualice şi vise
poleite cu aur deschid
cartea morţilor cu ges
turile febrile cu care
un student deschide pa
chetul trimis de părinţi
sufletul începe numără
toarea inversă a desprin
derii de trup stai stai
strigă cineva nu uita să
iei lapte şi pamperşi în
fine mă trezesc în cealal
tă viaţă a mea zeul cu cap
de câine mă întâmpină şi
mă conduce pe cărarea tra
la la transparentă aici zi
ce el poţi avea tot ce nu

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar înainte ca diavolul să audă că am murit

chiar înainte ca diavolul
să audă că am murit mi-am
luat aerul rave câteva re
plici de agăţat şi am coborât
în oraşul care a rămas strâns
înşurubat în jurul furnalului
ca epoca de aur în jurul comite
tului central dacă însă faci un
pas în spatele blocului oraşul
devine prin forţa imaginaţiei
o insulă zburătoare cu palmieri
şezlonguri şi nisip adus din
dubai tu tocmai treceai abia
ieşită din valuri într-un corp
orbitor purtai un costum de baie
ce provoca o invazie de licurici
în sumatra în urma ta universul
strângea cu o cheie franceză val
vele inimilor ce o luaseră razna
aruncată peste umăr privirea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hypópoem

aceasta nu este o poezie este
un perpetum mobile un motor ce
funcţionează cu aburul fiinţelor
se spune că demult adus înaintea
zeilor cam pe când se scria
bhagavad gita mecanismul a
iscat tulburare marele krishna
hare hare văzând aburul plin
de privelişti desfătătoare a
coborât pre mirodenia lui până
în afundul subtextului trăind
el acolo neostoite plăceri şi
fantasme iţindu-se apoi cu mare
caznă prin supapa textului i-ar
fi spus preafericitului arjuna
lăudat fie el ia şi aruncă
departe drăcovenia asta alt
minteri oamenii vor trans
forma mahabharata în o mie şi
una de hârjoneli aceasta nu

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În închisoarea mea cu pereţi de hârtie

se aude cum cineva sapă în zid poate-i
abatele faria îmi zic sau poate vântul
care aduce dinspre pustie părinţii mei
de cenuşă ori poate e dincolo de uşă
nevăzutul neştiutul demonul care-mi
strecoară noaptea sub frunte poeme ca
nişte bombe artizanale cu ele mă arunc
în aer exact atunci când vine acasă iubita
mea moartă şi mereu înviată căutând sub
leandri cheia ruginită demult am adunat
argintul viu din oglinzi şi la flacăra
lumânării am distilat aceste cuvinte care
nu ţin de foame dar mă ţin în viaţă cât
caut ieşirea din labirint cu detectorul de
metale rare dau în loc de d-zeu peste tatăl
meu în salopeta lui proletară îmi promite că
o să-mi sudeze aripi minunate aripi de fontă
în formă de m m de la mir staţia orbitală pe
care d-zeu e un cosmonaut uitat şi bătrân în
mâni are un ciocan şi o seceră în cealaltă

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joia mare

măi dragă le-am spus eu cuvintelor care
mă aşteptau pe peron m-am întors la voi
din războiul meu cu lumea reală tras la
faţă şi fără vlagă le-am dat un rând la
bufetul din colţ cu toţii ştiam că urma
să fiu jefuit de tot ce aveam ascuns în
ventriculul stâng şi mă rugam să nu îmi
găsească metafora lustruită ca o lentilă
zeiss prin care încercam să îl apropii pe
d-zeu la masa murdară sta fiul omului
alături cuvintele care îl vor trăda până
va cânta cocoşul eram la o cină de taină
cuvintele toate aveau cearcăne de sfinţi
bizantini şi picioare nespălate vorbeau
între ele simplu firesc despre vreme
despre ce au mâncat şi ce vor iubi cu
siguranţă cuvântul nu poate spune nimic
mai mult dacă nu e scris de poet în vitrina
restaurantului o noapte luminoasă îmi
transformase în nimb aburul respiraţiei

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta cu demonul poeziei

o fiară spăimoasă
cu dinţi de pucioasă
şi limbă hleioasă coboară din înaltul ceriului întrebând în stânga şi-n dreapta de copilul din tine ăla închis în cămară şi uitat acolo trei ani la rând ce greu e să te lupţi cu sinele în acest spaţiu strâmt când balaurul îţi cunoaşte toate cotloanele fiinţei şi ştie că în apărarea ta nu ai decât un paloş decupat din poveşti nemuritoare şi mai ai un cal răpciugos cu aripa despicată
cu copita ferecată pe când demonul are solzi de târâtor
ochi de răpitor
ghiare de zgripţor plus o centură căptuşită cu dinamită pe sub tricoul cu lozinca poeme din toate ţările uniţi-vă de frică nu mai ai timp să te întrebi dacă eşti treaz sau visezi între voi cuvintele mănâncă pop-corn şi strigă ca la o gală de wrestling te lupţi cu zmeul zi de vară
până-n seară până ce d-zeu îţi face semn şi arunci prosopul între voi se ridică un zid chinezesc abia de îţi tragi sufletul că fiara scoate trâm biţa apocalipsei şi totul în jur se prăbuşeşte ca un perete de chirpici atunci arunci piep tenul care se face pădure dar nici pădurea nu mai e ce a fost în fine arunci peste umăr o foaie albă şi ea se trans formă în nisip mişcător abia ai timp să te prinzi de singura certitudine din viaţa ta iubita imaginară dulce ca o ţigară mentolată ea îţi întinde o mână pe care vezi tatuată o siluetă de balaur iar sub ea mare citeţ într-o inimă albastră numele tău

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!