Poezii de Corneliu Popel
Gloria celui plecat
Ploi ca-n minunea
din vis cad deasupră-mi
sunt ierbi albastre
pe fruntea care lumină
cere odihnitoarea îmi scrie numele
pe fruntea veacului
aceasta e gloria
străină e ea de iubirea mea
și a părinților mei
dar e credință ea
și nu are moarte
cade asupra mea
ca mana celestă.
poezie de Corneliu Popel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taine văd în ochii tăi, iubito
Înțelepciunea își are locul în centrul trandafirului.
Acolo caută, învățăcelule, înțelepciunea.
Dar unde-i înțelepciunea dacă nu în virginul
ochi al iubitei care vis este?
Ea pleacă și-mi zic: e substanță.
Arborele poartă sângele ei,
când pe buzele-mi cade picătura distrugătoare
a înțelepciunii și a părerii de rău.
poezie de Corneliu Popel din Elogiul înțelepciunii (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Corneliu Popel, adresa este: