Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Costel Macovei

Poezii de Costel Macovei

Cerere de brevet

eu nepoetul
domiciliat într-o himeră
vreau un brevet de invenție.

plecând de la premisa că mai toate cuvintele noastre sunt seci,
deformate și fără valoare substanțială,
am creat "procedeul de remodelare a cuvintelor cu ajutorul nanogândurilor"
aceasta este invenția și voi descrie cum functionează.
dar, partea cea mai importantă, modul de fabricare a sprayului
rămâne secret până la finalizarea procesului de brevetare.

iau un cuvânt, oricare, de exemplu iubire,
și-l fixez între două inimi ostile
îi administrez un puff din spray-ul cu nanogânduri
și după cum vedeți, cuvântul se schimbă la față
modelat de culoare, feromoni, surâs, salivă
redevenind cu totul și cu totul altul sau altceva.

am să iau de exemplu cuvantul ură,
pe care-l prind între două resentimente

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Costel MacoveiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crez

Arată-mi urmele lăsate prin lume,
Călătorule.
Desfată-mi urechile cu vorbe meșteșugite,
Vorbitorule.
Deschide-mi poarta cunoașterii,
Înțeleptule.
Căci doar împreună, dăltuim realitatea.
Tu ești mâna, eu sunt unealta
Și împreună suntem
Voința.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bună dimineața...

ce poate fi mai frumos decât să guști răsuflarea unei dimineți
să te bucuri în naivitatea ta că exiști
că te poți ridica din pat ca să-ți faci o cafea
să o bei gânditor, privind pierdut pe fereastră
respirând odată cu cerul
poate că dimineața e cumva bosumflată
poate că o ploaie melancolică îi șterge ochii
sau poate că e doar soarele răscolind printre frunze
dar ce mai contează. îți bei cafeaua, respiri și te bucuri
din adâncuri se ridică o metopă aproape uitată,
când mâinile ei,
petale pline de rouă intră în spațiul vizual

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descântec

ieși voinic de borangic
că mi-e răsuflarea grea de la apăsarea ta
lasă-mi inima să bată, că nu vrea și nu așteaptă
să se usce toacă-n vânt bătută de-un legământ
lasă-mă să-mi cat de drum ca nuiaua de alun
iarna-n palme s-o cosesc, a izvor să potopesc
să-mi dau lacrimile toate norilor să mi le cate

măi voinice mâna ta, sânul mi-l încercuia
pune doagă lângă doagă, carnea-mi frige și se roagă
să-și găsească alinare ca rana-nvelită-n sare
că vadra negeluită se vrea-n zori rândeluită
a pulbere șlefuită, sărutată, descântată...
buzele-ți să se usuce, că n-au făcut căuș dulce
și pecete zorilor când e dorul călător

luna-n pântece-mi coboară și-ar vrea să te dea afară
că-s plină de-nfiorare și carnea-n adânc mă doare
de te-ar face-un copiluș, să te-așez în legănuș
să-mi țes toate visele legănând suspinele

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel MacoveiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confesiuni

aici, în confesional, voi nu mă vedeți dar eu vă citesc toate spaimele și trăirile
voi nu mă ascultați dar eu vă aud toate nespusele și temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire

ai venit pe lume singur și gol, alții te-au spălat și te-au înfășat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ți lipsurile
pleci din lume la fel de singur și gol sufletește și alții te vor spăla și te vor îmbrăca

tu vei pleca în lume însoțit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ți trecerile, provocările și împlinirile
dar peste tot și toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acqua dolce, acqua salata

să te oprești la izvorul din pădure ce-și scoate lacrima de sub frunze
înseamnă să guști amărăciunea dulce a vieții, așa cum poate de fiecare dată uiți
dar la sfârșit îți aduci aminte gustul si... regretele

am păstrat în memorie gustul dulce al bucuriei
dar de fiecare dată, alături de bucuria mea creștea și un mare necaz
de care nu voiam să știu ca apoi să-mi aduc aminte

dar lacrima, ea nicicând nu m-a părăsit
însoțindu-mi zilele senine ori întunecate.
o să treacă spuneai. așa cum trece și vremea rea...

dulce ca mierea e lacrima cerului...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești atât de puternic!

știu că nu crezi. este chiar greu de crezut. dar e adevărat.
sunteți Dumnezei a spus El. dar cine să-L creadă
când pe străzi se moare cu zile
și nu mai este nimeni să spună "Lazăre vino afară"
în momentul în care ai deschis ochii, ai văzut lumina
și lumina vine la picioarele tale, cerându-și iertare
la prima ta răsuflare, aerul a plecat purtându-ți aura și puterea
iar când ai pus picioarele pe pământ
pământul s-a înfiorat, recunoscându-te de stăpân
numai ploaia și vântul nu par să te asculte
încă fac ce vor ele
dar uită că la început a fost cuvântul
și cuvântul se desprinde cu greu de buzele tale
de dulceața sărutului tău

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La o răsuflare distanță

de pleci să-mi lași măcar o amintire
s-o țes pe pleoapă ca să mi-te-închipui

dar de plecat nimeni nu pleacă așa de-odată
mai întâi se desface la toate amintirile și răsuflă în tihnă

apoi, noapte de noapte, plutește ca un abur, traversând
marea suspinelor, deșertul de cenușă, mlaștina regretelor și munții de ură

după care, curățat de cele pământești, se ridică la ceruri
ca să-și plouă binecuvântările

așa și eu, voi trece toate vămile
și-oi rătăci să uit c-am fost... ca voi

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și l-am simțit în pântece

tunetul, despică cerurile
ca un dangăt de clopot
ca un zbucium
ca tăria nerostirilor
și spaime
nemeritate

mai dați-mi o tăcere
să-mi cern toate amintirile
și tunetele
iar ploile cu tot potopul regretelor
mă vor urma

undeva departe... marele clopot așteaptă
să-mi fure trupul lăsându-mi auzul

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A trăi înseamnă a ucide un pic

viața nu e nimic altceva decât o continuă competiție
ucizi sau ești ucis. devorat sau devorator. cam ca în palatul viselor
pentru că da, chiar și visele devin victime

ridicăm piedestaluri, urcăm eroi acolo apoi îi sfărâmăm.
visele trebuie să dispară pentru a face loc altor vise
de care o să uităm sau pe care o să le ucidem

firul de iarbă moare. copacul moare trăgând toată pădurea după el
mările mor suspinând. nisipul poartă urmele valurilor
până și cuvintele mor luând toate cărțile înapoi

nu știu stele când mor, eu nu am văzut
dar răsuflarea lor îmbracă cerul noapte de noapte
și îmi arată drumul ca să nu rătăcesc prin viață

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 19 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Costel Macovei, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook