Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Costel Macovei

Poezii de Costel Macovei

Cerere de brevet

eu nepoetul
domiciliat într-o himeră
vreau un brevet de invenție.

plecând de la premisa că mai toate cuvintele noastre sunt seci,
deformate și fără valoare substanțială,
am creat "procedeul de remodelare a cuvintelor cu ajutorul nanogândurilor"
aceasta este invenția și voi descrie cum functionează.
dar, partea cea mai importantă, modul de fabricare a sprayului
rămâne secret până la finalizarea procesului de brevetare.

iau un cuvânt, oricare, de exemplu iubire,
și-l fixez între două inimi ostile
îi administrez un puff din spray-ul cu nanogânduri
și după cum vedeți, cuvântul se schimbă la față
modelat de culoare, feromoni, surâs, salivă
redevenind cu totul și cu totul altul sau altceva.

am să iau de exemplu cuvantul ură,
pe care-l prind între două resentimente

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Costel MacoveiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crez

Arată-mi urmele lăsate prin lume,
Călătorule.
Desfată-mi urechile cu vorbe meșteșugite,
Vorbitorule.
Deschide-mi poarta cunoașterii,
Înțeleptule.
Căci doar împreună, dăltuim realitatea.
Tu ești mâna, eu sunt unealta
Și împreună suntem
Voința.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descântec

ieși voinic de borangic
că mi-e răsuflarea grea de la apăsarea ta
lasă-mi inima să bată, că nu vrea și nu așteaptă
să se usce toacă-n vânt bătută de-un legământ
lasă-mă să-mi cat de drum ca nuiaua de alun
iarna-n palme s-o cosesc, a izvor să potopesc
să-mi dau lacrimile toate norilor să mi le cate

măi voinice mâna ta, sânul mi-l încercuia
pune doagă lângă doagă, carnea-mi frige și se roagă
să-și găsească alinare ca rana-nvelită-n sare
că vadra negeluită se vrea-n zori rândeluită
a pulbere șlefuită, sărutată, descântată...
buzele-ți să se usuce, că n-au făcut căuș dulce
și pecete zorilor când e dorul călător

luna-n pântece-mi coboară și-ar vrea să te dea afară
că-s plină de-nfiorare și carnea-n adânc mă doare
de te-ar face-un copiluș, să te-așez în legănuș
să-mi țes toate visele legănând suspinele

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel MacoveiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A trăi înseamnă a ucide un pic

viața nu e nimic altceva decât o continuă competiție
ucizi sau ești ucis. devorat sau devorator. cam ca în palatul viselor
pentru că da, chiar și visele devin victime

ridicăm piedestaluri, urcăm eroi acolo apoi îi sfărâmăm.
visele trebuie să dispară pentru a face loc altor vise
de care o să uităm sau pe care o să le ucidem

firul de iarbă moare. copacul moare trăgând toată pădurea după el
mările mor suspinând. nisipul poartă urmele valurilor
până și cuvintele mor luând toate cărțile înapoi

nu știu stele când mor, eu nu am văzut
dar răsuflarea lor îmbracă cerul noapte de noapte
și îmi arată drumul ca să nu rătăcesc prin viață

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am uitat...

ritualul dimineții e neschimbat de zeci de ani
deșteptarea, eclozarea, pastila de fericire, dușul și îmbrăcatul
când iei pastila de fericire, un filtru ți se așează peste ochi
și tot gunoiul rămâne afară, nu te maculează
dar pentru că țeava de fericire s-a înfundat azi am rămas fără pastile
și trebuie să suport o zi infectă până vine cineva s-o repare
aerul are gust rău, apa are gust și culoare
și hainele sunt de-a dreptul oribile
zeghe cu jeg întărit și pete slinoase
iar strada e cu adevărat...
Doamne, unde trăiesc eu?
și am văzut oameni cu ochii goi
strada era plină de suflete chircite și chipuri cenușii
trec râuri, râuri, oameni cu chipul cioplit
pe care sclipește fericirea
pe jos, pe trotuare, oamenii fără pastile de fericire
au lacrimi adevărate
și știu cum e să plângi de foame și de frig
eu am o casă ei nu, eu am o masă ei nu, eu am un pat ei nu
eu iau în fiecare dimineață pastila de fericire

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca un cuib de rândunică

erau brațele lui. și eu mă simțeam în siguranță. la adăpost
chiar dacă nu era un sfarmă piatră sau un strâmbă lemne, era îngerul meu păzitor
și împreună descopeream lumea miraculoasă a poveștilor ori de câte ori
plecam la plimbare în parc
el știa unde este palatul Zânei Zorilor și pe unde trebuie să treacă Făt Frumos
el o ajuta pe Cenușăreasa să scuture cenușiul zilelor morocănoase
și tot el mi-l arăta pe prințul cel bubos ce-și orăcăia nedreptatea
florile creșteau din poveștile lui mai curate și mai colorate
iar mâinile lui găseau rostului și locul fiecarui lucru
buzele lui nu știau povestea lui "te iubesc"
dar din inima lui picura balsam
și căzăturile suflate cu îndărătnicie
se vindecau miraculos
mă lipeam de spatele lui
și împreună tăiam valurile zilelor
când mă urca pe umeri puteam să comând
și întreg pământul se întindea la picioare
dar când palmele lui
se strângeau ca un cuib de rândunică
alungau tristețea uitării

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Camera mea e un aerodrom

pe comodă, la loc de cinste, este o fotografie format a4
chiar dacă nu îi sărut în fiecare zi, ei sunt acolo, mereu frumoși, mereu ai mei
și din fotografie îmi zâmbesc de fiecare dată când simt că depărtarea mă apasă
și-aș vrea să fiu acasă, să stăm cu toți la masă

în fiecare zi idei-vise aterizează sau decolează din camera mea
eu sunt un biet controlor de zbor care de multe ori uit să deschid fereastra
și multe idei rămân afară, cad la pământ și-n uitare
și nici nu știu dacă e bine. dacă mă doare

sunt zile când iau fotografia-n brațe și vorbesc cu ei
dar depărtarea nu ține de cald și-atunci parcă ceva mă-înțeapă-n ochi
și ies din casă. dar afară plouă cu lacrimi și ninge cu oftaturi
iar cerul cenușiu se șterge cu un nor

astăzi visele mele au intrat în grevă și-aerodromul pare-abandonat
mi-e poza foaie albă și greul de sub pat m-așteaptă să-înnoptez
vorbele curg în șoaptă, mi-e rece și mi-e greu
adorm cu ei în gând, mă răsucesc, mă regăsesc, mă pierd...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când amforele pleacă-n pribegie

un pântece rotund, pietros, ce-ascunde-n vale nuditatea
e locul în care vocea băltește, ochiul se pierde
și toată natura uneltește la-împlinire
vara se coc toate: semințe, pofte, îndoieli
iar toamna se încinge-n frunze ostenite

din pântecele mamei gol am ieșit în lume
și gol mi-e sufletul în clipe de restriște
de câte ori mă-încinge spaima
smerit și gol mă-întorc în spuza de lumină
și-încerc să regăsesc intrarea și-al spaimei adăpost

pe umeri mantia mi-e flamură în vânt
pământul se întinde-n jur tipsie
în mine toate drumurile se înfig, m-alungă, nu-s bine primit
doar eu și cerul gol, de vânturi răvășit
las lumii însetate, iubirea, ploaie de lumină

iubirea, pentru a rămâne iubire, nu se poate manifesta decât iubind

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când tufele de rozmarin

noaptea se arată calmă și liniștită, mai ales când te simți bine
și nu îți este teamă de nimic?
teamă? de ce?
de moarte să spunem...
de ce mi-ar fi teamă de ea? vezi tu, omul are spaimele lui
și pentru a și le învinge pune tatami lângă tatami
reducând teama lui de necunoscut
și vrei să spui că nu-ți e teamă de Ea?
de ce mi-ar fi? oricum, știința ne spune că totul are o finalitate
și până la urmă nici Dumnezeu nu iese din cuvantul ei
al morții?
nu al științei. omul vrea să creadă că este fiica lui
dar știința este darul lui Dumnezeu,
ca să ne scoată din depresie.
pentru că nu poți măsura imensitatea cu cotul
și eternitatea cu răsuflarea
oricât de relaxat ai fi
de ce ai venit?
nu trebuia?
nu te-am chemat

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De vorbă cu Anul nou

ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la față fără întrebări pregătite
și anul nou nou vine, începe chiar și fără interviul de rigoare
el face ceea ce știe mai bine, își oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ

și câte nu aș fi avut să-l întreb (chiar dacă știu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, și nu întotdeauna costă
de pildă l-aș fi întrebat unde se duc toți cei ce fac mârșăvii
și când își vor plimi plata și răsplata

apoi mă gândeam să-l întreb dacă prostia o să înceapă să doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toți cei care se cred buricul pământului
dintre degete

cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât și pe cel nou
acum știu că poveștile lor sunt de fapt poveștile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
și mă retrag mut și surd. printre alte cuvinte.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 5 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Costel Macovei, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează Costel Macovei

Dacă îți plac cele spuse de Costel Macovei, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!